Eram într-un mall pentru a servi masa, iar după ce am terminat de mâncat am scos Biblia si am început să citesc. De mine s-a apropiat sfios un băiat de vreo 14 ani care m-a întrebat dacă acea carte le care o citesc este Biblia. I-am zis că da, după care m-a întrebat: “Dacă tot citiți din Biblie, vă rugați vă rog și pentru tata, că a intrat în pușcărie din cauza că s-a însoțiți cu un alt domn care a furat bani?” I-am zis că mă voi ruga cu siguranță ca tatăl lui să se întoarcă cât mai curând în sânul familiei. I-am strâns mâna și l-am încurajat că va fi bine, i-am spus unde poate găsi Biserica pe care o păstoresc si că-i aștept cu mare drag să ne rugăm împreună.
Când m-am uitat înapoi să văd cu cine mai era i-am văzut mama si frații, ea mi-a zâmbit si mi-a făcut cu mâna. Au simțit că parcă au pus o vorbă bună acolo sus la Dumnezeu, erau plini de speranță și de încredere că va fi bine. Stăteam si mă gândeam apoi câți oameni disperați sunt de fapt în lumea aceasta, oameni care așteaptă să se agațe de ceva, de un om care citește din Biblie și care are “relații” sus printr-o viață sfântă și o credință mai mare primită în dar pentru a-i ajuta si pe alții.
Stăteam acolo și mă gândeam că uneori trebui doar să deschidem Biblia printre oameni ca aceștia să ne ceară ajutorul. Afară e o lume plină de probleme, o lume distrusă prin păcat de Diavol, iar deschiderea Bibliei aduce speranță, aduce viață și putere în rugăciune. Deschizi tu Biblia printre oameni? Ești tu o Evanghelie vie în Hristos? Ești tu o încurajare pentru cei disperați? Ești dispus să te rogi si să aduci o lumină în întuneric? Creștine, ieși din carapacea ta, ieși din “Biserică” și fii Biserică printre oameni.
Apostolul Pavel le spunea sfinților de atunci si implicit celor de azi: “Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii.” (2 Corinteni 3:2). Fiți scrisoare de dragoste a lui Hristos pentru lumea aceasta, iar dragostea este cea care smulge din păcate, din vicii, din necredință si din Iad. Alți reprezentați ai Cerului și a lui Dumnezeu pe pământ înafară de noi, copiii Lui, nu mai sunt.
Cu prețuire,
Toni Berbece