Citeam cu bucuria unui copil care își vede părinții îmbrățișându-se și sărutându-se, cum Isaac și Rebeca la peste 90 de ani au fost văzuți de Regele Abimelec cum se jucau unul cu altul ca doi copii. Isaac s-a însurat la 40 de ani, a făcut doi copii, gemeni, la 70 de ani și când copiii îi erau deja mari și pe picioarele lor, iubirea pentru soția lui era mai mare ca atunci când a luat-o de soție.
Tare mult mă bucur când văd bătrânei țindându-se de mână într-o lume în care cupluri noi formate nu mai știu ce-i aceea, când îi văd zâmbindu-și într-o lume în care cupluri abia formate își aruncă doar priviri mustrătoare. Tare mult mă bucur când văd bătrânei ducând flori iubitelor lor soții, când multe soții tinere au văzut ultima oară o floare, care să fie a lor, la nuntă în vaza de pe masa mirilor.
Tare mult mă bucur când văd bătrânei plimbâdu-se în tihnă ore întregi doar ei doi, neîntrerupți în discuțiile lor lungi de bâzâiturile gadgeturilor care ne anunță că un necunoscut a mai dat un like și-un share, când farmecul vieții și cel mai mare “like” pe care l-am primit în viață e chiar lângă noi, este ea, este el.
Bătrâneii aceștia îmi spun că iubirea nu moare repede pentru că așa ar fi “firesc”, ci pentru că oamenii o lasă să moară. Iubirea e descrisă în Biblie ca un foc, eu n-am văzut niciun foc care să ardă permanent dacă nu e alimentat. La fel e și iubirea, ea nu moare, ci se stinge din cauza lipsei de combustibil, iar combustibilul poate fi o floare, un zâmbet, o încurajare, o vorbă dulce, o mângâiere…
Pune pe focul iubirii tot ce ai la îndemână și te vei bucura de căldura lui, de protecția lui și de lumina lui. Fă-ți timp să iubești!