Eram în tramvaiul 41 si vorbeam la telefon cu fratele meu, care a avut o problemă pentru care m-am rugat toată ziua. Tocmai îmi dăduseră vestea că problema s-a rezolvat, iar eu am dat slava Domnului plin de entuziasm. Cineva m-a auzit vorbind la telefon, iar când am coborât la stația dorită a coborât si el cu mine, s-a apropiat si m-a întrebat: “Nu te supăra, ești crestin?” La care i-am spus că da, apoi a început să-mi povestească despre probleme lui din familie si mi-a spus că este într-o mare depresie din cauza divorțului. Mi-a cerut să-l susțin în rugăciune, iar eu i-am spus că vreau să mă rog pentru el chiar acolo. Așa că am închis ochii, mi-am pus mâna pe umărul lui și m-am rugat cu putere pentru protectia minții sale. Am mai discutat o vreme despre puterea lui Hristos, care vindecă inimile rănite, iar apoi ne-am despărțiți fiecare fiind plin de pace si bucurie.
Atunci am stat si m-am gândit ce minunat ar fi dacă ne-am exprima în fel si chip fiecare dintre noi credința în Dumnezeu. Poate scoțând Biblia pentru a o citi în mijlocul de transport în comun, poate discutand cu cei din jur si binecuvântându-i, poate ajutând pe cineva să își care bagajele si apoi vorbindu-i de bunătatea lui Hristos. Dacă noi ne-am exprima public credința ar fi o lume mai bună, mai veselă, mai plină de pace, mai lipsită de boli si depresii.
Suntem chemați să fim un trup în care să ne ajutăm unii pe alții, iar cea mai mare nevoie nu este de a ne dărui bani sau bunuri unii altora, ci de a ne dărui timp, un umăr pe care cineva să plângă, o ureche care să asculte durerea, o inimă care să simtă cu aproapele, ochi care să privească cu compasiune si chiar cu lacrimi. Acestea sunt lucrurile care vindecă și care lipsesc Trupului lui Hristos. Meditam la faptul că Hristos avut o misiune extrem de scurtă, dar în această misiune a fost atât de devotat si disponibil oamenilor încât ne-a lăsat si nouă acest obicei sfânt. El a avut timp de văduva căreia i-a murit copilul, de orbul care striga după El, de leproșii care-L urmăreau, de prostituata care era condamnată la moarte, de Nicodim care a venit noaptea la El. Așadar, disponibilitatea si dorința de a ajuta ne lipsesc. Vreau sa-ți propui să nu tracă nicio zi până nu ajuți pe cineva cu un sfat, cu o încurajare, cu o rugăciune, cu un gest de dragoste, pentru că așa va cunoaște lumea că suntem ucenicii Lui, dacă vom avea dragoste.
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece