Când am văzut prima dată pe internet poza unui om călare înconjurat de polițiști într-unul din orașele României am crezut că este iarăși tentativa vreunuia de a-și “omorî timpul” și de a se distra în vremuri de carantină. Am crezut că e după modelul acela: “Hai să ieșim afară cu animalul de companie, un cățel de pluș, deghizați în tufiș, în sac de gunoi sau cu o scuză cât mai ciudată.” Dar nu, tânărul călare mergea la soția lui la maternitate cu mâncare și pamperși. Pentru că tramvaiele nu mergeau, iar el bani de taxi nu avea, s-a gândit să se întoarcă acasă și să vină călare. Oare câți bărbați ar fi renunțat pe motiv că “nu se circulă”? Dar el nu, într-o lume plină de mașini scumpe și Ubăre peste tot, el a luat calul pentru că atât a avut.
Din toată această poveste ce mă bucură cel mai mult este că toată lumea vede acum clar sărăcia din satele unor județe româniești, cum e și acest județ. Când eram judecat că ajut “putorile” României care nu vor să muncească și le explicam oamenilor că în unele din satele acestea se câștigă între 30 și 50 de lei pe ziua de muncă, nu mă credea mai nimeni. Uitați aici dovada. Ce să faci cu 50 de lei pe zi, când ai și 2,3,4 copii, iar unul dintre ei este bolnav, iar medicamentele sunt 100 de lei, îi lași flămânzi pe restul două zile ca să iei medicamente, nu? Am întâlnit des această situatie mergând prin satele din Vaslui, Iași, Călărași și altele.
Dragi oameni, luați exemplu de iubire, dedicare, ambiție și simplitate a acestui tânăr, iar când aveți ocazia (chiar și prin Asociația noastră, Profides, care-i sprijină) să ajutați un om sărman, nu mai judecați, căci iată, printre oamenii aceștia sunt și eroi, sunt oameni cu suflet mare și sunt enorm de mulți copii care sunt loviți zilnic de “carantina sărăciei”. Gândiți-vă și la ei și dăruiți din ce aveți oamenilor acestora, care tot ce au e un cal în curte sau nici măcar atât, pentru că țara aceasta i-a condamnat ori la fugă ori la sărăcie. Dumnezeu să se îndure de România și de săracii ei.
Cu prețuire,
Toni Berbece