Un studiu făcut pe sute de copii puși să-L deseneze pe Dumnezeu, pentru a realiza care este conceptul despre Acesta la o vârstă fragedă, a realizat că niciunul dintre copii nu a spus că nu și-L poate imagina pe Dumnezeu sau că ei nu cred în existența Lui. Toți copiii s-au pus cu entuziasm să-L deseneze ca pe un tată sau ca pe un bunic. Cercetătorii au descoperit că într-o anumită zonă a creierului, cea care deține și sentimentul de siguranță părintească, se află implantată deja ideea de Dumnezeu, urmând ca mai apoi cunoașterea Lui prin relaționare să se extindă la toate celelalte emisfere ale creierului care se ocupă cu experimentarea, logica și altele.
Aici se dovedește a fi adevărate versetele care ne spun că omul se naște cu conceptul despre veșnicie și că doar un nebun poate declara că Dumnezeu nu există. Trebuie să-ți negi și să lupți cu niște informații care au fost deja plantate în tine pentru a declara că al tău Creator nu există. E ca și cum un computer făcut de om ar șterge din memoria lui orice informație care demonstrează faptul că are un inventator. Așa-i că e absurd? Dar omul de ce face acest lucru?
Răspunsul stă în dorința lui de a nu se supune legilor conduitei, legilor cugetului, de a nu se supune ordinii lăsate de Dumnezeu, din mândria de a nu avea pe nimeni deasupra lui, din cauza afundării în păcate despre care i se spune că Dumnezeu îl va trage la răspundere. Așadar, pentru câteva “clipe” omul poate nega existența lui Dumnezeu, dar vine moartea care va elucida totul.
Am avut și eu elevi care se declarau la 10 ani atei, iar când i-am întrebat de ce, îmi răspundeau cu o sinceritate debordantă: “Mama și tata nu-l suportă pe Dumnezeu!” Adevărul acesta este, oamenii nu-L suportă pe Dumnezeu, care, ca orice părinte, cere o anumită conduită și atunci e mai ușor în rebeliunea față de Dumnezeu să te numești ateu. Sau omul pune pe seama lui Dumnezeu efectele distructive ale păcatului omului și tot ceea oamenii îi permit Satanei să facă cu ei.
Așadar, ateismul este doar o negare a ceea ce se vede clar, o negare a unei realități cu care Creatorul tău te-a înzestrat și care este limpede ca natura care te înconjoară în care oricum e ilustrat de asemenea.
Nu fi ateu, recunoaște că ești din Dumnezeu!
Cu prețuire,
Toni Berbece