Mi-e dor să vă văd fără “tifonul” acesta pe fețe, mi-e dor să vă văd zâmbind sau încruntați, mi-a dor de fețele voastre senine sau triste, mi-e dor de noi, unici si frumoși, nu toți albaștri la gură. Dar tare îmi e că până nu ne întoarcem cu fața spre Dumnezeu, până nu strigăm la El, nu ne vom vedea fețele prea curând. Psalmistul spunea: Ferice de poporul care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne (Psalmul 89:15)!, iar în alt loc: “Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!” Așadar fericirea noastră ține de Dumnezeu, când privim spre El (Psalmul 4:6).
Mi-e doar să nu fie un act de eroism când îmi dau masca jos pentru a respira mai bine, mi-e dor să nu se încrunte nimeni la mine ca si când aș fi comis o crimă când trag în jos de “tifonul” de la gură. Mi-e dor să nu mă mai întrebe nimeni când iau loc la o masă dacă m-am lăsat inserat sau nu. Dar tare îmi e că până nu ni se face dor de Dumnezeu nu vom mai experimenta libertatea. Doar împrietenindu-ne cu Dumnezeu va fugi acest diavol de noi. Biblia ne spune: “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoșilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloșia; tânguiţi-vă și plângeţi” (Iacov 4:7-10).
Mi-e doar să nu mai fiu “abuzat” cu știri despre câți au murit care nu erau inserați sau care erau chiar cu schema completă. Mi-e doar să nu mai “prelungească” și iar “prelungească” stările de urgentă. Ne e dor să fim lăsați să trăim și să murim cum e cursul vieții, în spitale, tratați egal, sau acasă de n-am mai ajuns acolo, fără a ne băga ei abuziv legi neconstituționale, care să dea privilegii doar unora. Mi-e dor ca moartea să nu mai fie văzută atât de rea, pentru că Apostolul Pavel a spus că pentru un creștin a trăi este Hristos, iar a muri un câștig, iar cei ce trăiesc in Hristos au pace, au liniște si dorm ca Petru, liniștiți chiar de lanțurile zăngănesc în jurul lor. Noi respectăm doctorii, credem că sunt lăsați de Dumnezeu să ne ajute, afirmăm că virusurile mortale există, credem că există medicamente necesare în boală, dar mai afirmăm că omul e făcut să fie liber în viață sau moarte, fiind precauți atât cu trupul cât și cu sufletul.
Cu prețuire,
Toni Berbece