Ne-am încreștinat, vrem din creștinism cât mai multă odihnă, ne credem deja in Cer si nu mai vrem prigoniri si lacrimi, însă până la odihnă uităm ca vom fi prigoniți chiar de cei ce se cred “creștini” atunci când vrem sa fim cu adevărat ca Hristos. Uităm de foamea Mântuitorului si a ucenicilor, când ziua de odihna i-a prins atât de obosiți si flamanzi pentru a face ucenici, încât frecau grâul din câmp în palme si-l mestecau ca pe gumă, iar pe deasupra erau si batjocoriți de fariseii care vedeau compatibil creștinismul cu păcatul. Nimeni nu se naște crestin, iar ca oamenii să ajungă creștini trebuie să alergăm cu Scriptura după ei cum alerga preotul din vechime între oameni si altar, alerga si cu câte un miel în spate, ca să le ispășească păcatele, însă azi trebuie să alergăm cu Hristos până facem foamea ca ucenicii, după acele suflete pierdute. Hristos ni se va adresa cu “blestemaților”, dacă facem din odihna lui un motiv de a lenevi până când El va reveni. Cu cine ai vorbit azi despre Hristos?
Ne-am încreștinat, vrem să ne încuiem în Biserici în liniștițe, vrem să facem colibi ca Petru pe munte cu Hristos, vrem să fim izolați in pace ca pe muntele Athos, dar vrem si cât mai multe convertiri, însă oamenii nu se întorc la El dacă nu alergăm după ei cum a alergat Filip după carul Famenului pe o climă de 40 de grade, prin nisip si praf, gâfâind si întrebându-l dacă înțelege Biblia. Azi nouă ne e rușine să facem o rugăciune înainte de masă, e tara 98% creștină, dar dacă te duci in Mall in zona restaurantelor din mii de oameni care mănâncă nu-l vezi pe unul să împreuneze mâinile si sa zică un: “Multumesc, Doamne!” Dar de pozat mâncarea si pus pe Instagram vei vedea cu sutele. Am înlocuit rugăciunea cu lăudăroșia. Nu mai purtăm Bibliile cu noi că ne e rușine, in timp ce copiii noștri fac pact cu Diavolul ca nu știu cât de periculos e.
Ne-am încreștinat, vrem să avem copii cuminți precum îngerii în timp ce-i drăcuim si nu le spunem nimic de Hristos. Vrem să avem soții loiale, in timp ce nechezăm precum caii în călduri după nevestele altora. Vrem in aceeași zi si slujbe la Biserică, dar si “slujbele Diavolului” la restaurante cu manele si beții. Vrem și cu acatistele la preot, dar si cu blestemele la vrăjitoare. Vrem in biserici cu fusta crăpată până la lenjerie, dar noi o “cinstim” pe Feciora Maria. Vrem si cu Parascheva si cu Untold-ul. Vrem beneficiile si onoarea lui Hristos, dar ne plac faptele si viclenia lui Satan. Ne lăudăm cu crucea, dar pupăm șarpele in botic. De aceea curând va veni Antihristul, lucrarea rătăcirii pentru cei ce iubesc păcatul si îneacă Adevarul in nelegiuire.
Cu prețuire,
Toni Berbece