Nu există afirmație mai falsă ca aceasta. Dacă ne închinăm la același Dumnezeu atunci de ce fug cei din Afganistan ca dinaintea unui tsunami de un regim religios? De ce au fost în stare să fie călcați de avioane în decolare sau să pice de pe avioanele în care n-au mai avut loc și de care s-au agățat cu disperare, decât să rămână cu acei talibani care au preluat controlul Kabul-ului și care nu se închină aceluiași dumnezeu ca și noi creștinii?
Oameni buni, nu vă mai mințiți. Nu ne închinăm aceluiași dumnezeu ca budiștii, talibanii, hindușii musulmanii sau chiar yoghinii. Există un singur Dumnezeu adevărat, iar acela S-a revelat prin Isus Hristos. Iar Mântuitorul ne-a oferit cel mai curat model de civilizație, cel mai tolerant, cel mai pacifist, cel mai sfânt, de aceea oamenii din țările “musulmane” au umplut Europa cu zecile de milioane. Pentru că nu toți dumnezeii sunt la fel. Dacă nici acum nu vedeți diferența dintre Dumnezeul nostru și al lor înseamnă că sunteți orbi.
Avem un Dumnezeu care S-a sacrificat pentru noi și n-a cerut niciun sacrificiu pentru Sine. Hristos a spus că cine cui îți dă o palmă să-i întorci si celălat obraz. Trebuie știut că cine omoară în numele lui Dumnezeu este condus de demoni de două ori, odată de un demon de minciună, care-I atribuie crime lui Dumnezeu, iar al doilea este de ură și mânie. Orice crimă făcut în numele lui Dumnezeu este o diversiune a Diavolului. Doar Dumnezeu are dreptul să judece și să curețe propriul pământ, noi suntem chemați la iubire, pace, iertare, rugăciune și binecuvântare chiar și pentru dușmani.
Așadar, să ne rugam pentru Afganistan, pentru cei care au rămas acolo în ghearele morții, sub puterea unui “dumnezeu” fals, care este de fapt o căpetenie demonică de ucidere, nedreptate, răutate si minciună. Să ne rugam pentru afgani, să-L cunoască pe Hristos, care le va aduce pace chiar în valea umbrei morții. Iar despre tine, laudă-L pe Dumnezeu că trăiești încă într-o țară cu principii creștine și luptă pentru aceste principii că de nu uite ce te așteaptă.
Cu prețuire,
Toni Berbece