Când vezi că în numele “sănătății” un copil este ținut afară la -1 grad, cum s-a întâmplat în Austria, doar pentru a nu fi un “potențial pericol”, deși știm cu toții că nu era niciun pericol, când viața unui singur copil nu contează deloc pentru că nu s-a conformat unor reguli, atunci vorbim de un sistem “bolnav”, lipsit de iubire. Când un singur om nu valorează, atunci nicio clasă întreagă nu valorează pentru acel profesor și pentru acea societate. Cine a lăsat un copil în frig la -1 grad, e capabil să lase și o clasă, pentru că sociologic vorbind iubirea reală se vede atunci când este manifestată pe individ și nu pe colectiv. Când nu îți e milă de un caz concret pe care-l ai în față, nu-ți va fi milă nici de un oraș întreg. Hristos a lăsat 99 de oi sănătoase pentru cea pierdută, asta ne-a cerut și nouă, milă pentru semenul care ne iese în cale cu problema lui.
Când vezi că în numele “sănătății” un jucător de tenis perfect sănătos este alungat dintr-o competiție și nu din cauze medicale, ci politice, pentru că nu putem numi amenințare un tânăr sportiv care a ieșit negativ la toate testele de boală. Deci, când o competiție sportivă și un sportiv de clasă mondială sunt umilite de un sistem construit pe “putregaiul minciunii”, atunci îți dai seama că te afli periculos de aproape de marginea unei “dictaturi globale”, a cărei motto este: “Nu te supui orbește, ești eliminat!”
Să nu spunem că n-am avut indicii, ba da, avem destule. Aceste pusee de nedreptate ne vorbesc despre o încercare ticăloasă de a ne subjuga și trebuie să nu o permitem pentru că deja a devenit obișnuință. Deja ne-am obișnuit să nu putem intra în magazine importante pentru noi, ne-am obișnuit să nu mai avem drepturi banale odinioară, deja începe să ne intre în sânge robia, ceea ce nu-i deloc bine. Am ajuns să fim un număr de negociere între guverne și coloșii care produc “medicamente”, ei au ajuns să decidă câte “înțepături” ne trebuie de căciulă ca să fim liberi, am ajuns o “vacă bună” de muls, ei ne spun cât mai trebuie să plătim pe “măști” și “teste” pentru a fi liberi. Ar trebui să le spună cineva că ne-am prins de mult cum stă treaba si am observat că putem trăi fără a ne mai speria ei cu acest “bau-bau” prea mic pentru a paraliza o lume întreagă. Doamne, judecă Tu între noi și ei!
Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece