“Nu facem bine” au zis leproșii care au găsit toată tabara plină de bogății a sirienilor abandonată, sirieni care au fost fugăriți de Dumnezeu pentru a-i scoate din asediu și foamete pe copiii Lui din Samaria. Leproșii au crezut inițial că toate acele binecuvântări sunt pentru ei, dar mai apoi s-au dezmeticit și au înțeles că tot ce primesc este și pentru a împarți cu alții. Gândim noi ca și leproșii aceștia? Realizam noi că ceea ce am primit nu este doar pentru noi?
Nu facem bine când ne permitem lux, iar părinții noștri plâng seara la timpul de rugăciune pentru medicamente și plata facturilor.
Nu facem bine când noi avem energie să alergăm ca niște albine, când putem face tot ce ne propunem, iar cei dragi nouă și îmbătrâniți de zile nu-și mai pot spală nici vasele și-i abandonam în mizerie.
Nu facem bine când mâncăm șapte feluri de mâncare pe zi, când nu știm ce pofte să ne mai facem, iar văduva și orfanul pe care ni-i scot Dumnezeu în cale n-au niciun fel de mâncare pe zi, ci se hrănesc din resturi sau alimente incredibil de ieftine și pline de chimicale.
Nu facem bine când noi L-am descoperit pe Hristos și trăim în pacea Sa, când știm că viața aceasta e ca un abur și că vom da socoteală de orice faptă, dar nu ne pasă de cei care n-au auzit cuvintele mântuitoare și harul Său.
Fă bine începând de astăzi, împarte binele pe care Dumnezeu ți l-a dat. Aceasta este chemarea ta. Hristos a lăsat un semn al deosebirii ucenicilor lui de păgâni, iar acesta este: “Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” – Ioan 13:35
Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece