Skip to main content

Nu-l lăsa să-ți ia…

A venit la mine o tânără tare tristă cu rugămintea să ne rugăm pentru părinții ei care după o căsnicie de peste 40 de ani au decis să divorțeze, nu pentru că au pe altcineva, ci pentru că efectiv ura e atât de mare și cearta atât de deasă încât se aprinde de la prima gură de aer trasă la deschiderea ochilor de dimineață, până la ultima dinainte de adormire. Gândindu-mă la cât urlă diavolul contra familiei, aseară mi-am strâns soția în brațe și m-am rugat așa:

Doamne, nu-l lăsa să-mi ia îmbrățișarea caldă pe care i-o pot da soției mele, nu-l lasă pe dușman să-mi ia șansa de a-i spune cuvinte frumoase, nu-l lăsa să-mi ia zâmbetele ei pe care le ador, nu-l lăsa să-mi ia sfatul pe care mi-l dă zilnic și care face cât consilierea a sute de înțelepți, nu-l lăsa pe dușman să ia pacea căminului meu. Vreau să o strâng în brațe până la ultima suflare de pe pământ, vreau să-i iau flori chiar din pensia aceea care o fi cât o fi, vreau să mă plimb cu ea chiar dacă îmi va lua 3 ore o tură de Herăstrău, care azi ne ia doar o oră. O vreau până în veșnicii, de aceea dă-mi mie inimă bună, iar ei sete după iubirea mea până când vom fi duhuri de slavă înaintea Ta.

Cu prețuire pentru dragostea care luptă,
Toni Berbece