Două milioane de refugiați ucraineni au fugit până acum din calea războiului și dacă nu se va opri curând exodul va fi și mai mare, românii sunt și ei panicați, unii și-au scos leii din conturi și i-au schimbat în euro, la pașapoarte sunt cozi imense pentru că unii iau în calcul să fugă din Europa, alții își cumpără case prin munți sau prin sate în ideea de a fugi prin locuri pustii unde să fie feriți de potențiale bombardamente. Nimic nu mai e sigur, nimic nu mai e stabil, nimic parcă nu mai aduce bucurie pe acest pământ.

Azi s-au scos restricțiile și am scăpat de o “temniță” a fricii și a limitării de drepturi în care am fost cu toții doi ani de zile, dar parcă nimeni nu sărbătorește pentru că ceva mai crunt pare că se vede la orizont. Atunci ce ne mai aduce bucurie, spre ce să ne mai uităm cu drag, unde ne putem găsi pacea? Biblia ne spune că în vremuri de tulburare să facem fix inversul atitudinii tuturor, când toți disperă, când toți n-au pace, când toți se lasă infuzați cu groază, noi trebuie să căutăm bucuria în Domnul, care rămâne stabilă peste veacuri, iată ce făceau evreii în vremuri de tulburare: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri alese, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră (Neemia 8:10)!“ Ziua aceea sfântă era ziua în care se citea din Cartea Sântă, azi va fi o zi de sărbătoare dacă vei deschide Biblia și te vei lăsa încurajat de ea.

Înveselit-vă azi în Domnul, nu vă lăsați înfricați, ridicați moralul celor din jur, dați-le daruri ca si când ar fi sărbătoare, spuneți-le azi despre Dumnezeul care aduce pace, încurajați-i cu aceste cuvinte: “Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel. Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac (Psalmul 121:1-8).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Pentru că ți-ai păzit trupul de spurcăciunile lumii acesteia, pentru că nu te-ai aruncat în același potop de desfrâu ca lumea, pentru că ți-ai ferit ochii să privească goliciunea curviei, pentru că ți-ai păzit trupul de pofte stricate și pentru că ai ales să fii credincios persoanei pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o ca partener, pentru că ai înțeles că trupul tău poate fi Templul Duhului Sfânt si pentru că ai scos din el alcoolul, tutunul, drogurile și orice alt rău, vei fi păzit de necazul care va veni peste lume. Pace va rămâne veșnic peste inima ta!

Pentru că ți-ai păzit mintea de gândurile drăcești de răutate și egoism, pentru că nu ai lăsat îngrijorarea să te conducă cu biciul ei ascuțit, pentru că ai avut încredere în Dumnezeul tău mare și nu ai disperat, pentru că ți-ai hrănit mintea cu Scripturile și ai păzit-o de frica și disperarea lumii, pentru că ai făcut orice gând rob ascultării de Hristos, pentru că ai filtrat tot ce Diavolul a vrut să arunce asupra minții tale și pentru că Hristos a fost mereu prezent peste mintea ta, vei fi păzit de ceasul greul al încercării. Pacea va rămâne veșnic peste inima ta!

Pentru că ți-ai păzit sufletul neîntinat, pentru că ai iubit curăția, pentru că nu te-ai lăsat pervertit de destrăbălare crezând la fel ca lumea că a-ți schimba soția/soțul după poftă e iubire sau că a te deda plăcerii iresponsabile este dragoste, pentru că în sufletul tău s-a găsit sinceritate față de Dumnezeu și oameni și pentru că ai crezut și investit în Cer când toți din jur mergeau prin fapte spre Iad, vei fi păzit de ceasul încercării care va veni peste pământ. Pacea va rămâne veșnic peste inima ta!

Doar cei ce păzesc Cuvântul Lui Dumnezeu și-L împlinesc cum este scris vor moșteni protectia lui Dumnezeu și Raiul, restul să se aștepte la groază și întuneric. Doamne ajută!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Războiul a evidențiat din nou rolul familiei, bărbatul este cel care sare cu pieptul înaintea gloanțelor, este cel care merge la luptă cu mult curaj, cu o mentalitate de totul sau nimic pentru a-și proteja familia si patria, iar femeia este cea care a fost înzestrată cu multă precauție și care fuge din calea pericolului împreună cu copiii pentru a da continuitate rasei umane și pentru a pune la adăpost “viitorul”.

Din nou s-a dovedit că Dumnezeu ne-a creat bine așa cum ne-a creat și că nu este nevoie să-i dăm peste cap designul și genele pe care le-a așezat în noi. Îndrăznește vreun bărbat să dea în judecată statul Ucrainean că a fost reținut pentru război și că i se încalcă drepturile sau îndrăznește vreo femeie să dea in judecată statul că a fost lăsată să plece si că nu e băgată în rând cu bărbații? Unde este ipocrizia care cuprinsese lumea? Unde e orbirea care cuprinsese lumea? De ce nu sar organizațiile care “urlau” că se discriminează? Pe timp de lege marțială “femeia e femeie”, iar “bărbatul e bărbat” și nimeni nu comentează la asta.

Războiul ne-a scos gărgăunii din cap cu “încălzirea”, dintr-o dată Europa a uitat de “principii” și a dat comandă de cărbune, redeschide mine pentru a nu depinde de gazul rusesc. Dintr-o dată conferințele cu puștoiaca aceea care striga la lume că poluează, dar striga tocmai la lumea aceea care merge cu avioane private, au devenit irelevante. Ipocrizia bogaților, care ne chemau pe noi la economii in timp ce ei nu economiseau nici măcar o scobitoare, a pierit.

Războiul ne-a spulberat egoismul, am văzut o mobilizare generală a lumii pentru ajutorul ucrainean. Dacă statele s-au cam abținut în a ajuta Ucraina, cetățenii de rând sunt acolo în prima linie să ajute. Ni s-a demonstrat că România este o țară foarte bogată, care are resurse pentru vecinii aflați în război. Zilnic ies tiruri pline ochi cu ajutoare de tot felul din tara aceasta. Iar amenințările unui asupritor orbit de ură n-au niciun efect asupra bunicii care își donează din pensie pentru o cutie cu alimente.

Această nouă zdruncinătură ne-a învățat din nou moralitatea, sinceritatea, altruismul și rugăciunea. Doamne ajută!

Cu prețuire,
Toni Berbece