Băiatul meu de 10 ani m-a întrebat dacă trăim deja Apocalipsa. Ce l-a făcut să întrebe acest lucru? Oare veștile care vin cu grămada pe care le aude în jurul lui de peste tot? Ieri auzise că Rusia distruge și “violează” tot ce prinde prin Ucraina, a auzit că Germania își face adăposturile foamei, auzise de România că pregătește adăposturi încălzite pentru cei care nu-și vor permite să mai plătească încălzirea, a auzit de un nou val de “minciuni” cu care se manipulează psihic societățile pentru a fi stoarse de bani, de sănătate si de viață.

Dacă un copil de 10 ani vede degradarea pământului, a umanității, a tot ce am construit și își pune întrebări cu privire la sfârșit, oare tu ca adult nu vezi că ceva se întâmplă? Oare nu vezi că nu mai e vremea să te încrezi în bogății și în pământ, ci să privești în sus spre Dumnezeu? Soția mea a avut un vis în care se făcea că un om a început să strige: “Veniți să vă salvez!” Iar spre el mergeau milioane de oameni pentru a fi îmbarcați pe un vapor, care era placat cu pietre scumpe, însă când oamenii intrau acolo acel om, care părea un trimis al lui Dumnezeu, un Hristos salvator, era de fapt omul Diavolului (Antihristul). Așadar, cei ce doreau să fie salvați erau pacăliți și duși în pierzare trupească si apoi veșnică?

M-am gândit: “De ce este permisă de Dumnezeu această înșelătorie a Antihristului?” Dar tot Biblia ne raspunde: “…pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți” (2 Tesalonicieni 2:10-12). Concluzia este că pentru cei care azi trăiesc în păcate și-L resping pe Hristos, când vor striga după ajutor, din starea de nenorocire în care vor fi aduși, le va raspunde Antihristul, nimicitorul de trupuri si suflete. Azi mai ai timp să strigi și să îți răspundă chiar Fiul lui Dumnezeu, mâine nu se știe cine îți va raspunde la strigatul tău de ajutor din starea de nenorocire în care va ajunge pământul. Cât se mai zice astăzi, ne îndeamnă Biblia să ne lepădat de păcate. Haideți, că se poate! Nu știm exact cât de aproape suntem de sfârșit, însă n-ar fi mai bine să fim asigurați decât lăsați în urmă?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Marșul iubirii este când el o așteaptă pe ea în puritate și invers, cum a așteptat Isaac pe Rebeca, chiar dacă au trecut 40 de ani până la întâlnirea ei. Cum a rezistat? Pentru oamenii liberi există și alte plăceri si bucurii decât cele carnale. Marșurile de azi propun să guști din fiecare femeie sau bărbat ca din merele din copac, însă nu ne spun și de depresiile, bolile și sinuciderile din spatele acestor “gustări.”

Marșul iubirii este când el o duce pe ea la starea civilă si apoi la Biserică pentru a-i jura credința veșnică indiferent de binele sau răul care li se va întâmplă și nu când o droaie de oameni sărbătoresc libertinajul si depravarea. Marșul dragostei este cel care spune “da” unei singure persoane nu unei “turme de destrăbălați”. Marșul lui Iov și al soției lui este cel care trebuie celebrat, oamenii aceștia si-au reconstruit familia din cenușă, soția lui a rămas lângă el și când era falit si bolnav, împreuna reconstruind-și paradisul familiei după multă suferință.

Marșul iubirii este când el urmărește disperat ambulanța în care soția lui simte durerile nașterii prin care va aduce pe pământ încă o făptură minunată. Marșul iubirii este când el îi aduce supă în termos și piept de pui nesărat la caserolă, nu când o droaie de tineri se îmbată si se droghează după care în săptămânile următoare nu știu care si pe cine au lăsat însărcinate și mai apoi se umplu saloane de avorturi cu mame grabnice să-și omoare pruncii.

Marșul iubirii este când ei îmbătrânesc împreună, acesta este cel mai mare marș al dragostei și nu cel în care ei fug să divorțeze la cea mai mică ispită, ceartă sau neînțelegere. Marșurile acestea erau practicate de părinții noștri și nu “marșurile spurcăciunii” prin care se dorește doar o relație de o noapte după care te alegi cu boli incurabile. Marșurile curate și sfinte sunt cele ale credincioșiei, ale dragostei, care își așteaptă partenerul, păstrându-și virginitatea și nu marșurile de azi, de îți e rușine să le privești ca adult, darămite ca și copil. Să ne întoarcem la marșurile adevărate și atunci vom găsi din nou pacea si echilibrul de odinioară. Însă pentru că toate in jurul nostru se strică, să mărșăluim cu toții spre o altă lume, în care pe străzile de aur vor fi doar cei ce au păstrat hainele pe ei si nu le-au dezbrăcat in fața oricărei ispite.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mă întristează foarte tare să văd cum toată România râde de un tânăr care nu se poate abține și care scapă într-una înjurături și cuvinte obscene. Chiar ieri mi-a apărut pe Facebook un clip în care o “vedetă” îi lua interviu și se amuza copios de neputința acestui tânăr, care, prizonier fiind unei neputințe necurate, simțea nevoia mereu să vorbească din cale afară de porcos. Oameni buni, nu e de râs situația lui. Ia gândiți-vă profund, ce fel de “boală” este aceasta în care simți nevoia să vorbești extrem de vulgar? Oare nu este una dintre neputințele pe care Hristos și ucenicii le scoteau din oameni?

Haideți să vă zic cum Hristos a salvat de această neputință a minții unui adolescent. Acum câteva luni a venit la slujbă un băiat de nici 14 ani care suferea de Sindromul Tourette. A venit pentru o minune deoarece acest sindrom îi controla mintea și trupul, îi veneau obsesiv în gând cele mai spurcate cuvinte pe care uneori le rostea fără control, iar spasmele se manifestau tot mai violent. El si părinții lui erau disperați, școala îi era amenințată, iar viața îi stătea înainte ca un chin.

Însă ne-am rugat si i-am cerut lui Hristos să îndepărteze de la el această neputință de peste minte, i-am spus să lupte, sa înlocuiască fiecare cuvânt spurcat care îi vine în gând cu un cuvânt frumos, de laudă față de Dumnezeu. Am continuat să ne rugam și să luptăm împreună, i-am făcut ungerea cu untdelemn, cum cere Scriptura, iar ieri am primit vestea vindecării lui complete. A putut să termine cele 8 clase si să intre la liceu, merge la Biserică, poate merge liniștit în comunitate și poate fi normal. Așadar, Sindromul Tourette are un leac, iar acela este credința în Hristos. Cine se încrede în El este eliberat de orice necurăție a trupului, a sufletului sau a duhului.

Cu prețuire,
Toni Berbece