Primul tip de “creștini” care vor ajunge în iad sunt cei “născuți din nou” artificial sau formal, dar niciodată din familia lui Hristos. Ei sunt cei care cred că se nasc creștini din oficiu, ei cred că prin simplul fapt că au fost duși la Biserică când erau mici sau mari și au fost scufundați într-un bazin li se asigură și un loc în Cer, indiferent de curviile, hoțiile, răutățile și faptele stricate pe care le fac. Acest tip de “creștinism” este periculos, pentru că ei se cred din familia lui Dumnezeu, dar de fapt îl au ca tată pe Diavolul, cum a zis și Hristos, deoarece cine face fapte păcătoase și se crede mai apoi sfânt și vrednic de Cer trăiește în minciună și ipocrizie precum Diavolul. Poți face 100 de cruci când treci pe lângă Biserică, dacă drăcui, te îmbeți si te dedai la spurcăciuni si mânii, dacă trăiești în păcat, din păcate destinația ta nu-i Raiul.

Al doilea tip de “creștini” care vor ajunge în iad sunt creștinii născuți din nou, dar morți imediat după naștere. Sunt atât de mulți creștini care, ca în pilda Semănătorului, primesc cu bucurie Cuvântul, primesc cu mare entuziasm pocăința, dar nu se țin de ea, ci îl lasă pe Diavolul să le fure prin preocupările lumii nevoia lor de Dumnezeu. Diavolul îi minte că la Biserică li se fură banii, că vor fi folosiți, că n-o să se mai distreze in viață, ei asociind distracția cu păcatul și nu cu viata curată. Apostolul Pavel ne avertizează că prin depărtarea de “adunarea credincioșilor” si de anturajul acestora se nasc pofte stricate și obiceiuri păcătoase. Apostolul Ioan ne spune că cine trăiește în lumină are părtășie cu Sfinții, cu cei ce trăiesc în neprihănire. Poți muri repede deși s-a născut în tine credința, prin faptul că nu te hrănești cu Scriptură, rugăciune și fapte bune.

Iar al treilea tip de “creștini” care vor ajunge în iad sunt creștinii care sunt născuți din nou, merg bine foarte mult timp, dar se pierd înainte de gloria eternă. Sunt mulți din păcate ca Iuda, care au scos draci, au vindecat, au salvat în Numele lui Isus, însă îi fură lăcomia, mândria, curvia si alte păcate și ajung să li se împietrească inimile. Sunt mulți ca regele Saul, care a proorocit, însă mai apoi a recurs la “vrăjitorie” și a sfârșit aruncându-se în propria sabie. Sunt mulți care, ca Dima, din dragoste pentru lume se leapădă de Hristos.

Ce e de făcut? Să spunem și noi ca Apostolul Pavel: “Ci mă port aspru cu trupul meu și-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27). Hristos ne va păzi pe toți ai Lui, care Îi rămânem fideli până la sfârșit!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

A ieșit cu scântei după discursul prin care Ministrul Energiei a încercat să dea vina pentru facturile crescute de 5 ori pe “opoziție”. De 30 de ani în țara aceasta este vina ba “a comuniștilor”, ba “a foștilor guvernanți”, ba a”opoziției”, ba “a romanilor”, dar niciodată a “hoților” care ne conduc si ne fură de zeci de ani. Niciodată vina nu e a acelor care se află acum în funcție, ei niciodată nu fură, nu greșesc, nu cer comisioane, nu dau legi favorabile “băieților deștepți” din energie.

Nu sunt de acord cu gestul domnului Simion, dar mă întreb si eu ca un simplu român: “Dacă discursul domnului de la energie ar fi fost ținut nu în fața politicienilor, ci în fața milioanelor de romani cu facturi crescute si de zeci de ori, ce s-ar fi întâmplat? Oare acest domn, ar fi avut curajul să vină să dea vina pe alții pentru eșecul lor de guvernare? Oare l-ar fi crezut vreun român că ei, politicienii, sunt inocenți și că ne vor doar binele?” Vă spun, dacă acest discurs ar fi fost ținut în fața Casei Poporului, așa pe trotuar în auzul câtorva trecători, nu s-ar fi lăsat cu “o îmbrățișare amiabilă”, ci cu furia poporului sătul de ipocriți si hoți.

Da, mâna nu trebuie băgată în gâtul oamenilor, dar cineva trebuie să bage mâna în gâtul hoției, a corupției, a facturilor umflate și să dea odată cu ele de pământ. Biblia ne spune că cel lacom își nimicește propria casă. Ne-am săturat ca România să fie distrusă de lăcomia unor “baroni”, care nu se mai satură de furat chiar din pensii și alocații. Noi nu băgăm mâna în gâtul nimănui, dar ne rugăm și spunem ca Psalmistul David: “Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruiască omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta! Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni (Psalmul 9:19-20)!”

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Am fost in piața să iau mandarine si am văzut că au și fără sâmburi. Apoi am descoperit că există struguri fără sâmburi, pepeni fără sâmburi si multe alte fructe fără sâmburi. Au eliminat genetic funcția de producere a sâmburilor. Am stat si am meditat că nu eliminăm sâmburii doar de la fructe, ci îi eliminam cam din toate. Noi vrem familii fără copii, după 10-15 ani de căsătorie încă ne gândim dacă vrem prunci, căsătoria fiind doar un hobby fără responsabilități, vrem Biserici și slujbe fără să fim chemați la pocăință, la schimbare și la o viață sfânta, vrem credință fără fapte, vrem mai nou chiar și bărbați si femei fără “sâmburi”.

Vrem să trăim doar pentru plăceri și păcate, vrem să fim cât mai neproductivi în lucrurile bune, vrem să ne desfătăm în lucruri care nu aduc responsabilitate. Copiii îi ucidem prin avort pentru că ori sunt făcuți din relații pasagere sau din curvii, ori sunt “scump” de crescut. Iar pe multi dintre cei pe care-i facem îi creștem ca pe niște obiecte, dându-le doar “întreținere fizică”, dar nu și educație creștinească, nu știu de înfrânare, de bun simt, iar de cultură nu mai zic. Sunt abandonați pe telefoane, tablete si calculatoare unde dacă consumă nimicuri și ajung de nimic, cum spunea Profetul Isaia. Mințile le sunt epuizate și atrofiate încă din primii ani din viata pentru că consumă fără limite doar lucruri care nu-i stimulează sa gândească, sa creeze și să facă ceva util. Nu-și folosesc mânuțele decât să butoneze la câteva minute, iar de creiere nu mai zic.

Dragi adulți, este vremea ca noi si copiii noștri să rodim, să facem fapte vrednice de pocăința cu care ne lăudam din moși strămoși, să împlinim voia lui Dumnezeu de a fi o binecuvântate unii pentru alții și de a fi sfinți în toate căile. Diavolul ne vrea sclavii plăcerilor carnale și lipsiți de rod, însă Hristos ne vrea curați si plini de fapte bune, de unde rezultă o viață fără regrete si fără efectele păcatului care sunt doar moarte. Alege azi cui vrei să slujești!

Cu prețuire,
Toni Berbece