Am văzut că noul tip de reclamă la tv nu mai este: “Ia uleiul acesta că este cel mai bun!”, ci ți se spune direct: “Ia ulei cât mai prinzi, că nu prea mai este!” Zilele acestea am văzut graba oamenilor de a cumpăra ulei cu baxurile ca să aibă în caz de nu se va mai găsi, deși nimeni nu a spus că nu va mai fi. A venit un domn curier la Misiunea Profides să ne aducă o comandă de bunuri pentru refugiați, iar când a văzut alimentele din depozit a zis că și el e amărât și că are copii în grijă. A fost rugat să se servească cu ce are nevoie, dar dumnealui a luat toate sticlele pe care le mai aveam în depozit, vreo 9. Nu s-a mai gândit să lase și altora. Atunci am realizat că omul fără Dumnezeu e tare panicat, pică în nesăbuința de a avea el tot și de a nu mai lăsa și altora.

Când am auzit de “criza de ulei” m-am uitat la ce am acasă și am descoperit că mai am jumătate de litru de ulei, însă nu m-am dus să-mi iau nimic în plus. Știu că slujesc un Dumnezeu la al cărui slujitor, Elisei, a venit o văduvă plină de datorii, acesta a întrebat-o ce mai are acasă, ea i-a spus că puțin ulei, atunci Omul lui Dumnezeu i-a spus să ia cât de multe vase poate împrumuta de la vecini și să închidă ușa după ea, apoi să toarne din vasul de ulei în toate vasele pe care le va avea, le-a umplut pe toate așa că a avut să vândă pentru a trăi și pentru a putea plăti datoriile apăsătoare. La fel a făcut și predecesorul său, Ilie, cu o văduvă săracă. Mai avea si ea tot niște ulei si niște făină, a fost rugată sa-i facă profetului ceva de mâncare și după dărnicia ei nu i s-a mai împuținat făină si uleiul pe toată perioada foametei.

Crezi tu că avem același Dumnezeu? Crezi tu că slujești și i te închini aceluiași Dumnezeu, care poate să facă să nu ți se împuțineze cele necesare? Dumnezeul nostru a hrănit 40 de ani în pustie un popor de vreo 2 milioane de oameni, fără ca acesta să semene vreun bob de grâu, până când i-a dus într-o țară unde curge lapte si miere. Tu crezi că Dumnezeu are pentru tine foamete și distrugere, necaz si datorii? El vrea să își glorifice Numele izbăvindu-te din orice situație de criză, trebuie doar să apelezi la El. Copiii lui Dumnezeu nu se calcă în picioare pe la cozi, nici nu disperă când aud vești despre foamete și războaie. Cei ce sunt ai lui Hristos au pace. Pentru că El ne-a spus: “Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27)!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ieri a circulat pe toate rețelele o chemare la rugăciune cu ocazia venirii doamnei Kamala Harris și o potențială atragere a României în războiul cu Rusia. Am primit-o și eu de zeci de ori, de fiecare dată am înălțat rugăciuni de protecție pentru țara noastră, am chemat la rândul meu la rugăciune pe alții și așa am făcut cu toții un scut de protecție pentru națiunea noastră și un “protest” la porțile Cerului contra unui război plin de vărsare de sânge.

Rugăciunile n-au fost în zadar deoarece, la scurt timp după discursul doamnei Harris și a domnului Iohannis, specialiștii au spus că România nu a fost atrasă într-o “capcană” de a deveni frontul “altora” pentru un război nedorit. Să continuăm să ne rugăm deoarece demonul de ucidere prin război va continua hărțuirea, va vrea și mai mult sânge și va vrea și sânge românesc, însă am câștigat momentan prima bătălie pe genunchi, urmează și altele. Nu încetați să mijlociți pentru pacea României și mai ales pentru pacea Ucrainei.

“Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi și pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea” (1 Timotei 2:1-3).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când am fost în Ucraina a fost pentru prima dată când am ridicat mâinile în sus înaintea unui om înarmat. Până atunci n-am știut ce înseamnă acest lucru, nu cunoșteam acest sentiment. N-am ridicat mâinile în aer ca un făcător de rele, care se predă, ci ca unul găsit noaptea pe străzile Ucrainei încercând să fac bine împreună cu convoiul umanitar cu care mă aflam. Uitându-mă înapoi am satisfacția că a meritat să trec prin spaimă pentru o cauză bună.

Moise a trebuit să țină mâinile ridicate până seara pentru ca Iosua si armata lui să-i învingă pe amaleciți, care au ieșit să-i prădeze. Mâinile i-au obosit așa că Aaron și Hur au pus o piatră pe care Moise să se așeze și i-au ținut mâinile ridicate. Nu vreau să ma gândesc cât de dureros a fost pentru Moise acest sacrificiu, care l-a făcut să-și iubească și mai mult neamul. Nu vreau să ma gândesc cum arătau mâinile lui, cât de vinete erau după o zi ca aceasta. Însă a avut ajutoare de nădejde, care s-au chinuit împreuna cu el. Ei i-au ținut mâinile sus până când ultimul amalecit a fost biruit.

Dar la Hristos v-ați gândit? El a ținut mâinile sus pe o cruce pana când ultimul nostru dușman a fost învins, El a ținut mâinile ridicate pana când ultimile noastre boli și neputințe au fost învinse, pana când ultimul demon a fost umilit și declarat învins înaintea celor ce cred în El. Dar pentru Isus n-a fost nimeni să-I țină mâinile, ci noi oamenii i le-am bătut în cuie. N-am avut milă de El deși suferea pentru noi. N-am găsit nicio piatră pe care să-L punem să șadă în agonia dusă pentru noi, ci i-am bătut picioarele într-un cui pentru a stea acolo țapăn și pentru a i se scurge sângele la propriu din El. Cu toate acestea El nu a cârtit, nu s-a văitat, nu ne-a urât, ci din contră ne-a iubit și i-a cerut Tatălui să ne ierte. El a stat acolo până când a biruit orice dușman de-al nostru pentru ca azi să fim liberi față de curvii, tutun, droguri, alcool, minciună, ură, bârfă, răutate și față de orice drac obraznic care ne vânează. El a suferit pe Cruce pentru ca noi să avem totul deplin în El, mai ales viața veșnică. Îl iubești tu pe Hristos și L-ai acceptat ca Salvator?

Cu prețuire,

Toni Berbece