Prima este o vreme de har, vremea în care Evanghelia va fi propovăduită cu mare putere peste întreg pământul, chemarea la Hristos va fi atât de evidentă încât nimeni nu va putea să se dezvinovățească de faptul că n-a auzit. Cum Hristos a spus: “Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul (Matei 24:14). Chemarea va fi la fel de evidentă precum Corabia lui Noe, care era cunoscută de toți locuitorii pământului de atunci, pentru că era ciudată, mare, construită pe pământ departe de apă și se strângeu merinde în ea cât pentru un cataclism ce urma să vină. Dar mulți nu o băgau în seamă cum nu bagă în seamă nici cei de azi avertismentele cum că Dumnezeu va clătina din nou pământul.
A doua vreme este vremea trâmbițelor, în care trâmbițele vor suna și vor fi dezlegate pe pământ urgiile care vor pedepsi locuitorii pământului cu un iad dezlănțuit încă de pe pământ, mulți vor căuta moartea si nu o vor găsi. Dar cei aleși vor fi însemnați de Dumnezeu pentru protecție precum este scris: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru (Apocalipsa 7:3)!”
In vremurile acestea vor fi lovite toate tipurile de păcate si toate vrăjitoriile pământului fix cum a fost lovit Egiptul prin cele zece urgii, doar că de data aceasta vor fi șapte, care vor semnifica șapte vremuri de har pe care Dumnezeu le-a lăsat peste pământ (șapte milenii), iar la a șaptea urgie va suna trâmbița pentru Biserica lui Hristos, va fi vremea luării Bisericii acasă, iar pământul va mai fi pentru o ultimă răsuflate, dar una de grea pedeapsă.
A treia vreme este vremea negurii, când tot ce e pe pământ va fi rânduit pieirii, nimic bun nu va mai rămâne pe el, Antihristul si urmașii lui vor fi nimiciți cu un suflu puternic pentru că indiferent de câte semne le va arăta Dumnezeu ei tot nu se vor căi (2 Tesalonicieni 2:8-9). Este acel moment după disparitia celor doi profeți care vor mai avertiza pământul de urgia care urmează, profeți incomozi pentru lume, profeți uciși de lume si apoi înviați si luați la cer de Dumnezeu (Apocalipsa 11). Negura aceasta deja lucrează în mulți, oricât i-ar chema la Hristos ei nu pot accepta și primi nimic. Ei se vor bucura de uciderea oricărui propovăduitor al lui Hristos. Cum propovăduia Ioan, antihriștii sunt deja în lume și rebeliunea lucrează deja în ei (1 Ioan 4:1-4).
Toată Apocalipsa poate fi împărțită în aceste trei vremi care vor mai veni peste lume. Suntem încă în har, dar nu știm cât va mai tine. Ceva ne spune că parcă s-a scos dopul pentru ca tot timpul să se scurgă rapid. Parcă am fi la începutul sfârșitului, pentru că prea se grăbesc oamenii să se autodistrugă prin păcat, prea se grăbește lumea spre nenorocire, prea se aruncă spre judecată, sfidarea omului este la culme, flutură “curcubeul promisiunii” în timp ce-L provoacă pe Dumnezeu la mânie. Mult nu va mai fi, pregătește-te omule să-L întâlnești pe Cratorul tău!
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece