Puteți pune lacăte și scanere unde vreți voi, dar nu la ușa Bisericii. Acolo trebuie să intre inserați si neinserați deopotrivă, iar în interiorul Casei Domnului ei sunt frați, acolo lumea aceasta cu regulile ei discriminatorii se oprește, acolo intri înaintea lui Hristos unde nu mai există negru și alb, rrom și român, bogat și sărac, femeie și bărbat, ci există suflet flămând după Hristos și după neprihănire.

Puneți lacăte și paznici la ce porți vreți voi, dar nu puneți cititoare de coduri la intrarea în Biserică, nimeni n-are voie să facă acest lucru, iar de-l vor cere fac apel la toți preoții și pastorii din România să lupte pentru libertatea Bisericii într-un stat ce vrea să se supună tot mai mult unui jug pe care și-l pune deliberat pe umeri. Biserica e moștenirea lui Hristos si nu poți pune semnul egal între Casa Domnului de rugăciune și Dedeman sau orice alt magazin, nu poți condiționa intrarea în refugiul omului, Biserica, sub nicio formă. În Biserică fuge cel fără nădejde, în Biserică fuge cel ce are groaza morții în ochi, în Biserică fuge cel ce vrea să ia o gură de aer ceresc, în Biserică fuge cel ce vrea să se simtă mai aproape de Mirele Hristos, iar a-l face să se gândească dacă are voie să vină fără “pașaport verde” la mărturisire/spovedanie sau Cina Domnului/Împărtășanie este un soi de “persecuție comunistă și nazistă”.

M-a durut când o doamnă mi-a cerut Împărtășania pe 3 luni deoarece în Biserica ei nu intră decât cei “inserați”, această discriminare făcută chiar de preoți sau pastori este o mârșăvie pe care Hristos ar scoate-o din Biserica Lui cu biciul. Cum ne putem supune noi unui ordin de a împărți turma lui Hristos la intrarea în Biserica între inserați și neinserați când iată ce ne-a spus primul lider pus de Hristos peste Biserica Lui: “Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; nu ca și cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei (1 Petru 5:2-4).”

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Să nu te temi deoarece frica scade sistemul imunitar al trupului și al sufletului, frica ne face moi înaintea virusurilor trupești si spirituali, frica ne face ușor de pătruns de boli fizice și mintale, frica este drumul de glorie pe care mărșăluiesc dușmanii noștri spre cucerirea noastră, de aceea curajul în fața bolii și înaintea oricărei provocări este garanția succesului. Fricoșii nu intră în Rai pentru că ei și-au predat armele înaintea luptei, au dezertat de frica dușmanilor care erau deja învinși, iar apoi L-au învinuit pe Dumnezeu si pe alții pentru eșecurile lor.

Să nu te temi deoarece frica scade capacitatea de a gândi constructiv. Frica ne aruncă o momeală falsă în care ne zbatem prinși de parcă chiar ar exista un pericol. Când am fost în Deltă la pescuit unui prieten nu-i venea să creadă că peștii chiar pot fi prinși cu o bucată de plastic ce imită un peștișor sau chiar mai mult de atât cu o linguriță cu ace în ea ce doar sclipește în apă. I-am spus că si noi la fel de “prostuți” suntem uneori, ne panicăm când Diavolul ne flutură amenințări false și ne pierdem pacea de azi gândindu-ne la boli și falimente de mâine, când si pentru mâine Dumnezeu are pregătită bunătatea Lui.

Să nu te temi deoarece frica îi intoxică pe cei din jurul tău chiar mai rău decât pe tine, e ca fumatul, mai nociv pentru cei ce inspiră fumul scos de fumător. Frica a dezarmat oștiri colosale, de aceea în Israel primii care erau trimiși acasă de la oaste erau cei cărora le tremurau săbiile în mână și care erau palizi la față. Ghedeon si-a făcut o armata de doar 300 de curajoși care făcea cât zeci de mii de lași și slabi, oameni fricoși. Nu fi toxic pentru cei din jur, sunt destul de toxice televiziunile și guvernele cu știrile și faptele lor rele. Au francezii o vorbă “bon courage”, adică curaj din acela bun, nu o imitație de curaj care zboară la prima veste rea. Asta vă doresc și eu, curaj din Hristosul care cu mâinile Sale sfinte a rupt porțile bolii, ale păcatului si ale Iadului.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu-i momentul pentru declarații răutăcioase. Un medic canadian a postat pe rețelele de socializare că nu va plânge la moartea celor “neinserați”, din păcate a murit la scurt timp după a doua doză. Acest lucru ne spune că nu-i momentul pentru declarații răutăcioase, nu-i momentul pentru a crede că ești superior înaintea morții în aceste vremuri. Singurul strigăt potrivit dinaintea morții este să ne pregătim să-L întâlnim pe Marele Judecător, pentru că nimeni nu e sigur pe viața lui, fie injectat, fie neinjectat, moartea trece printre noi și nu ia pe rând, ci pe sărite. Așadar, lasă răutatea pentru că nimic nu-ți asigură eternitatea decât Hristos!

Nu-i momentul pentru a ne face planuri pe pământ dacă nu ne-am făcut mai întâi pentru Cer. Am văzut cu toții cum domnul Mâțu Stoian avea planuri mari pentru viitor, însă s-a stins tragic, deși după unii o mai putea duce vreo 20 de ani. S-a asigurat printre primii că va sta departe de boală, dar n-a fost după el. Avea bani să se trateze la cele mai scumpe clinici, putea cumpăra oxigen si medicamente din cele mai bune. Dar moartea ne dă adesea planurile peste cap prea repede, ne rămân doar planurile făcute pentru Cer. Tu te-ai gândit la veșnicia ta? Acum scriu din aeroport, iar pentru a mă întoarce acasă am făcut un test antigen, mă gândeam că la poarta Cerului tot un test se cere, este testul prin care se detectează dacă prin tine curge sângele curat a lui Hristos, pentru că Pavel ne spunea: să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite și curăţite de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată (Evrei 10:22).

Nu-i momentul să mai cauți aici pacea și fericirea. Lațul s-a strâns în jurul grumazului locuitorilor pământului tot mai mult, se va ridica tot mai mult bucuria de pe pământ, vom vedea bogații lumii tot mai deprimați si lipsiți de sens, vom vedea săracii lumii căutându-L tot mai mult pe Hristos, singura nădejde. Nu se va mai găsi bucurie pe pământ decât prin Hristos, în rest nu vei mai vedea fericire la tot pasul, nici plăceri care să ii facă pe oameni să uite de Dumnezeu și de puritate. Se vor întreba oamenii unde le-a zburat fericirea lor, însă și acesta va fi un semn și o ultimă chemare la Cer. Doar cuvintele lui Hristos vor mai aduce bucurie după cum a spus: “V‑am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină (Ioan 15:11).

Cu prețuire,
Toni Berbece