Pe Avraam Dumnezeu l-a binecuvântat cu un copil la 100 de ani, Sara avea 90 (Genesa 21:4), iar la aceste vârste viața a fost restartată pentru ei. Efectiv au întinerit, iar planurile vieții s-au intensificat. De unde atâta energie la acea vârstă? De la Dumnezeu, clar. Dacă te simți lipsit de vlagă, nu da vina nici pe vârstă, nici pe sănătatea ta, nici pe nimic altceva, ci cere planuri mărețe de la Dumnezeu si energie pentru ele. El te va întineri ca vulturul pentru lucrurile pe care le ai de făcut. Vorba unui prieten, când Dumnezeu te întinerește îți cumperi un pui de cioară si moare înainte ta de bătrânețe, ciorile fiind cunoscute pentru longevitatea lor.

Pe Moise Dumnezeu l-a trimis la 80 de ani ca să elibereze poporul evreu, iar fratele lui Aaron avea 83 (Exod 7:7). Am spune că doi bătrânei au primit cea mai mare misiune de eliberare a unui popor și cea mai mare mutare a unei mase de oameni dintr-o țară în alta. Cei doi au ținut “în spate” vreo 2 milioane de oameni cu toate grijile si problemele lor încă vreo 40 de ani. Când au murit erau super activi și plini de vlagă. Biblia ne spune despre Moise că vederea nu-i slăbise, iar puterea nu-i trecuse (Deuteronom 34:7). Tu te vaiți de spate si de presiunea psihică la 30 de ani, când acești bătrâni au putut duce 40 de ani un popor prin cel mai arid si periculos teritoriu spre noua lor țară?

Așadar, pune cuvintele acestea la inimă și lasă-te înviorat de Dumnezeu. El poate turna energie în tine cât în zece oameni dacă îi ceri acest lucru pentru toate lucrurile pe care le faci în Numele Lui, de la băut apă la a schimba societatea. Hristos a trăit 30 de ani în cel mai intens mod de viata posibil, ore puține de somn, implicat în mii de probleme, cu o presiune imensă din partea dușmanilor văzuți și nevăzuți, iar la capăt cu o misiune de a muri răstignit în cel mai brutal mod posibil pentru mine și pentru tine. Iar El nu s-a văitat niciodată, ci în toate a spus: „Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească (Luca 22:42-43). Dumnezeu are si pentru tine mii de îngeri care te pot sluji și revigora ca pe Ilie aflat la capătul puterii. Hai, nu mai sta, cere revigorare si pornește din nou cu avânt!

Cu prețuire,
Toni Berbece

I-a șoptit Pământului, dacă ar fi strigat am fi rămas mult mai puțini decât acum, faptul că ne vrea bine la suflet ca să putem fi bine și în trup, ne-a șoptit că în ultimul timp am fost preocupați doar de pântec, de plăceri stricate și de a-L sfida pe Dumnezeu, distrugându-i ordinea familiei, a pământului și chiar a Bisericii. Ne-a șopotit că ne mai dă o șansă de a ne întoarce cu inima spre El, înainte de a judeca Pământul cu Judecățile acelea apocaliptice de le-am văzut și prin filme.

I-a șoptit că ne-am făcut idoli din orice, din sport, din mâncare, din călătorii, din case si masini, din trupurile noastre si ale altora și că închinându-ne la acești idoli am devenit egoiști, am devenit carnali, până într-acolo încât am aruncat veșnicia la gunoi, crezând că ne putem permite să ne jucăm de-a Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a pus pământul pe pauză și i-a zis să stea. De aceea ne-a închis în casele noastre și ne-a blocat pe noi cu noi, pentru a medita la cine suntem, pentru a descoperi ce suntem și pentru a realiza că e ceva mai mare decât noi, anume Dumnezeu.

I-a șoptit Pământului că am devenit atât de răi și infatuați, atât de mincinoși și hulitori încât în loc să ne dăm mână cu mână pentru a trece mai repede și cu bine prin această încercare, în loc să ne uităm în sus spre Dumnezeu, noi am continuat cu aprobarea de păcate spurcate și apoi ne-am împovărat semenii de multe ori cu “scheme” neeficiente, cu prețuri la măști, teste peste teste, i-am obligat să se medicamenteze cu forța, deși mulți n-au simțit sau nu le-a permis fizicul să o facă. I-a șoptit că sunt printre noi destui care profită de orice criză pentru a ne exploata, am văzut astfel că nimeni nu ne iubește cum ne iubește Tatăl Ceresc. Am ajuns să spunem ca Psalmistul David: “Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor (2 Samuel 24:14)! I-a mai șoptit că nu mai e mult și că totul se va termina, iar cei L-au ales vor continua cu El într-un loc nou și imposibil de descris în cuvinte.

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Samson s-a căit după ce a irosit puterea Duhului Sfânt în brațele unei prostituate. S-a căit având ochii scoși și fiind sub batjocura filistenilor, hulitorilor de Dumnezeu. Însă Tatăl Ceresc nu l-a abandonat, ci i-a primit lacrimile, dându-i putere pentru cea mai importantă victorie din viata lui. Cea mai mare biruință din viata ta poate veni chiar după cea mai mare perioadă de cădere și răzvrătire, asta ne spune Samson.

David s-a căit de preacurvia cu Bat Șeba si de uciderea soțului ei, Urie, a plâns amarnic după ce Dumnezeu l-a mustrat și l-a scos din adormirea și “vraja” păcatului. Însă, după vremuri de reabilitare, a ajuns dintr-un infidel criminal din nou preaiubitul lui Dumnezeu, om după inima Lui. Așadar, harul nu te ucide, nu te duce spre o condamnare definitivă, ci dacă îl primești te restaurează. Poți fi din nou preaiubitul Domnului, chiar după o cădere rușinoasă, asta dacă răspunzi vremii cercetării tale.

Petru s-a căit de trădarea lui, căci de trei ori s-a lepădat de Hristos chiar blestemându-se că nu-L cunoaște pe Mântuitorul, însă după lacrimi amare și după întoarcerea la Hristos, acesta a fost reabilitat și făcut capul Bisericii. Hristos i-a încredințat mieii, oițele și oile Bisericii, dar a făcut din inima unui trădător, o inimă plină de Duhul Sfânt, iar la predicile lui îndrăznețe se întorceau oamenii la Hristos cu miile. Poți fi un mare propovăduitor al adevărului, chiar după o vreme de trădare si negare a lui Hristos în viața ta, dar si lacrimile de căință trebuie să fie la fel de fierbinți ca ale lui Petru, iar reîntoarcerea la fel de hotărâtă și consecventă.

Așadar, Biblia e plină de oameni restaurați, Dumnezeu nu-și irosește nicio șansă de a-și reabilita copiii. El e credincios și așteaptă un “Iartă-mă!” chiar și din ultima suflare a vieții. Urechea Lui este lipită mereu de respirația si de inima noastră pentru a declanșa toată puterea Duhului Sfânt de înnoire și reabilitare când șoptim un sincer: “Salvează-mă!”

Cu prețuire,
Toni Berbece