Skip to main content

Unde se duce Dumnezeu când pleacă de la noi…

“Se duce” în locul unde Sfinții mijlocesc pentru iertarea păcatelor, acolo unde cei ce trăiesc în neprihănire se adună pentru a cere îndurare peste popor. Se duce aproape de inima celor care au milă și de alții, cerând iertare nu doar pentru ei, ci si pentru cei ce sunt departe de Dumnezeu.

“Se duce” în locul unde Fiul Său a murit pe Cruce, acolo unde s-a auzit strigatul acela care a despicat porțile iadului: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” De acolo curge îndurarea lui Dumnezeu peste omenire. Dacă lumea mai stă în picioare, dacă ghețarii nu se topesc de tot, munții nu se prăvălesc, Soarele nu cade pe pământ, Luna e la locul ei, este pentru că Hristos le ține pe toate prin Cuvântul Lui pentru a da vreme oamenilor să se căiască.

“Se duce” aproape de inima ta, așteptând acel glas stins: “Tată, iartă-mă si pe mine păcătosul și salvează-mi sufletul, acum când moartea bântuie prin aer, ai milă și de mine!” Practic Dumnezeu nu pleacă nicăieri pentru că este pretutindeni, ci noi plecăm departe de el prin gând, simțire și fapte, plecăm spre moarte, spre chin, spre groază și singurătate, prin valea umbrei morții unde nu-i speranță. Dar când Îl chemi pe Hristos, El transformă acel loc într-un loc plin de izvoare.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ziua nunții – cea mai tristă zi?!?

Ieri după masă mergeam spre Biserică când în dreptul unui restaurant, unde avea loc unul dintre cele mai frumoase evenimente care pot exista pe acest pământ, anume o nuntă, am văzut cum dintr-o dubă a Jandarmeriei au ieșit vreo 6 bărbați și au intrat pe ușa principală a restaurantului. Imediat am observat o altă mașină care a blocat a doua intrare. Practic avea loc o “descindere”, un control ca asupra unor mafioți, care fac trafic cu cele mai periculoase lucruri, când de fapt acolo erau oameni sănătoși tun care se bucurau de frumusețea vieții.

Stimați polițiști și jandarmi, cu tot respectul vă rog, nu călcați floarea gingașă și plăpândă a vieții, lăsați nunțile, înmormântările, slujbele bisericești ale oamenilor în pace. Nu la cei sănătoși trebuie să vă duceți să-i amendați, ci duceți-vă la cei care au amplificat criza aceasta “plandemică” de zeci de ori prin furturile lor. Duceți-vă si amendați-i pe cei dovediți hoții națiunii, anchetați pentru furturi de miliarde. Duceți-vă și luptați pentru noi și nu împotriva noastră amendând ce a mai rămas sănătos din națiunea aceasta.

Duceți-vă si păziți spitalele de cei care, prin faptul că nu le pasă de suprasolicitarea sistemelor medicale, pun în pericol prin incendii viețile oamenilor. Pe cei ce fac “campanii de partid” din banii țării, nu-i amendați? Pe cei ce n-au cumpărat medicamente nu-i amendați? Pe cei ce au jucat golf o vară când știau că “virusul” e în vacanță, dar că “i se va da drumul din nou” în valul patru, nu-i amendați? Lăsați-ne pe noi să fim precauți, să ne protejăm și păzim cât putem aceste trupuri, dar fără a opri din loc cursul superb al vieții. Și în pandemii și ciume oamenii au nevoie să se căsătorească, să petreacă timp unii cu alții ca frații inserați și neinserați, să se hrănească din Scripturi și să aibă părtășie frățească în Biserică, și în situații din acestea oamenii au nevoie de simțul libertății, care ne crește moralul și ne ajută să învingem boala. Nu ne apăsați printr-un asediu, pentru că atunci ne zdrobiți ce ne-a mai rămas, libertatea și liberul arbitru pe care Dumnezeu ni le-a dăruit. Doamne ajută!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Rânjește Anticristul…

Privind la lumea de acum văd cum Anticristul își freacă palmele pentru că vede cum totul i se pregătește. “Codul” cu care oamenii pot avea libertatea de a mânca, vinde și cumpăra este gata, infrastructura funcționează, mai trebuie implementată la nivelul pielii cât si global (Apocalipsa 13:15-18). Oamenii acceptă orice pentru dreptul de a călători, de a intra la film, la meci sau la o sală de Fitness. Iar sfârșitul va fi când a mânca pâinea acestui pământ va fi mai important decât a mânca pâinea cerească a libertății lui Hristos.

Privind la lumea de acum văd cum oamenii sunt gata să accepte soluțiile salvatoare ale oamenilor, dar închizând Biserici, condamnând preoți, diminuând slujbele, ponegrind Biblia și dând legi spurcate în vremuri de judecată dumnezeiască, când ar trebui să curgă râuri de lacrimi de căință. Numind spurcăciunea ca nouă normă etică nu vom găsi leac pentru nicio boală. Apocalipsa este plină de avertismente că oamenii vor fi loviți cu bube rele și cu boli incurabile tocmai din cauza alergării spre păcat (Apocalipsa 16:2).

Privind spre lumea de acum văd cum oamenii aleargă spre vrăjitorie și ocultism, așa cum Apostolul Pavel ne avertiza că în vremurile de pe urmă oamenii se vor alipi de învățăturile dracilor (1 Timotei 4:1). Vedem cum oamenii înlocuiesc binecuvântarea lui Dumnezeu cu Zen, Judecata cu Karma, pacea de sus cu meditații la astre si yoga, pe Dumnezeu cu orice zeitate inventată și chiar cu omul muritor. Văzând cum oamenii caută vindecare, dar fără pocăință, îmi dau seama că e fix ce are nevoie Anticristul, care va oferi semne si minuni celor păcătoși, care caută puteri supranaturale, dar fără sfințenie.

Așadar, dragi oameni, nu mai e mult. Terenul e pregătit, însă cu toate că Antihristul se cam grăbește, Hristos îl va mai ține o vreme pe loc pentru a împlini numărul celor ce trebuie salvați, pentru a-și întări Biserica și pentru a fi gata să o ia Acasă. Dar în acest timp de răgaz, vom vedea multă suferință si multă pedeapsă de sus către cel ce nu se întoarce cu fața spre Dumnezeu nici măcar în ultimul ceas.

“Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar și vegheaţi în vederea rugăciunii. Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:7-8).

Cu prețuire,
Toni Berbece