Evreii trăiau într-un stat care a dat o lege ca toți băieții care li se nasc lor să fie uciși, aruncați în Nil la crocodili (ca un avort în care nu tu omori copilul, ci cleștii doctorului, precum colții de crocodil). Dar ne spune Biblia că unei femei, pe nume Iochebed, nu i-a fost frică de legile demonice care îi condamna copilul, ci l-a păstrat în ciuda amenințărilor, iar Biblia ne zice că părinții lui Moise “nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului”. (Evrei 11:23).

Azi trăim vremuri în care părinții, profesorii și chiar preoții/pastorii vor fi forțați să-și arunce copiii în colții unor “crocodili” care le vor schilodi mințile și chiar trupurile. Chiar cu aprobarea “statului” se vrea ca ai noștri copii să fie învățați lucruri împotriva cugetului, împotriva Scripturii și împotriva bunului simț. Se urmărește scoaterea lui Dumnezeu din noi cu orice preț, scoaterea normalității din societate.

Dar toți cei care ne vânează copiii vor plăti cum egiptenii au plătit cu vârf si îndesat pentru fiecare copil ucis. Să nu credeți că Dumnezeu va sta cu mâinile în sân în timp ce voi împrăștiați pe tot globul otrava păcatului. Unul dintre cei mai înțelepți oameni, fariseul Gamaliel, și-a avertizat conaționalii spunându-le: „Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” (Fapte 5:39).

Europa a fost deja avertizată, ce mai vreți? Ce dovezi mai mari că suntem atât de mici înaintea unui Dumnezeu, care nu poate suferi păcatele noastre ajunse la culme?

Dragi părinți, profesori, pastori și preoți, nu vă lăsați înspăimântați de “legile” lor, ci de legea sfântă a lui Dumnezeu, care va dăinui în veșnicii, unde cei care azi doresc spurcarea noastră vor fi chinuiți pentru totdeauna.

Cu prețuire,
Toni Berbece

De Sfântul Ilie poate că nu lucrezi vreo muncă, dar nici pentru Diavol să nu lucrezi prin beție, tutun, curvie, răutate, ură, neiertare sau orice altă necurăție. Biblia ne spune că Hristos a venit să nimicească “lucrările Diavolului”, iar aceste lucrări sunt păcatele. Cine ține sărbătoarea sfântului Ilie și crede că Dumnezeu se bucură că nu a pus țiglă pe casă, nu a spălat rufe sau nu s-a dus la job în ziua aceasta, dar a fumat 2 pachete de țigări, a băut 4 litri de alcool și a mai și dracuit, păi de fapt și-a luat liber pentru a face mai cu spor lucrările Diavolului, pe care Hristos a venit să le distrugă.

De Sfântul Ilie trebuie să îți pui timp deoparte pentru a înțelege ce a făcut acest sfânt. El a strigat la poporul evreu: “Până când veți șchiopăta de ambele picioare (1 Împărați 18:21)?” Pentru că poporul de atunci era dedat la curvie și la vrăjitorie ca poporul român de astăzi. Iar Ilie a luptat cu păcatele acestea până a plecat acasă la Dumnezeu. Omul acesta a lovit în păcat mai ceva ca în hoții de cai. Pe Ahab, regele contemporan cu el, l-a mustrat aspru de fiecare dată când l-a prins, a dat păcatele lui pe față și nu i-a fost nici rușine și nici frică.

Un Ilie ne trebuie în România, un Ilie care să lovească în orice păcat și să cheme poporul la Dumnezeu, nu la religii moarte care tolerează curvia și vrăjitoria. Doamne ridică si adu peste România curajul si neprihănirea lui Ilie.

Fiți binecuvântați toți cei 120.000 de romani cu numele de Ilie și fie ca sfârșitul vostru să fie plin de glorie și în mâna lui Dumnezeu ca a acestui sfânt!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am văzut o filmare dintr-o țară grav afectată de inundații, iar omul care filma spune într-una: “Aici e apocalipsa!” Iată că oamenii știu că e reală, că vine și că va fi și mai grav de atât pe măsură ce păcatul lumii va crește. E abia începutul, dar cu toate acestea indiferența față de pocăință va fi ca pe vremea lui Noe în dreptul unora. Se vor face că plouă când Dumnezeu îi va chema la o viață curată, până când va ploua de nimeni nu-i va mai scoate din “apele mâniei Lui”.

Așa era si pe vremea lui Lot, oamenii se făceau că plouă când Lot le spune că “mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor (Romani 1:18).” Apoi, deodată a plouat peste ei cu pucioasă când au vrut să rupă porțile singurului loc pur din cetatea lor.

Și peste noi ca națiune va cădea judecata lui Dumnezeu când vom intra cu bocancii în puritatea copiilor noștri cu legi ale educației destrăbălării. Când vom căuta să pângărim acești “îngeri”, cum cei din Sodoma au vrut să pângărească îngerii lui Dumnezeu, trebuie să ne așteptăm la prăpăd. Și noi vom fi loviți când vom intra cu bocancii peste puritatea Bisericilor și le vom impune să aprobe spurcăciunea.

Acum sunt ploi și inundații, viituri și surpări ale pământului, dar vine și focul pentru cei care nu se pocăiesc de faptele lor rele. Iar pentru cei care mă acuză că asociez calamitățile cu nevoia de pocăință, iată de unde m-am inspirat: “Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă (Apocalipsa 16:9).

Cele mai puțin cunoscute cuvinte ale lui Hristos sunt acestea si vi le spun si vouă:“…De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău (Ioan 5:15).”

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece