Când aud un om care a lăsat însărcinate câteva femei, pe care le-a vrut doar pentru plăceri și le-a șantajat/amenințat mai apoi ca să avorteze, producând traume majore, mă crucesc. Când aud un bărbat/femei de genul, care își înșeală nevasta/soțul cu cine apucă, că vrea să moară în credința în care s-a născut înțeleg că acea credință nu se numește de fapt nici măcar ortodoxism sau orice altceva, ci înțeleg că a lui/ei credință este în pofta lui/ei stricată, iar credința aceasta îi minte pe oameni că orice ar face, oricât de ticăloși ar fi, tot în Rai ajung. Cu niște aghiazmă băută sau stropita din când în când și cu un pupat de sfinți nu se intră în Cer, ci doar când devii tu un sfânt prin Jertfa lui Hristos ai acces.

Când aud o persoană, care n-a citit în viața ei Biblia, care a intrat în Biserică doar la un botez, nuntă sau înmormântare și atunci cu lehamite, care se roagă doar când dă de greu, uitând mai apoi că Dumnezeu există, când o aud că vrea să moară în credința ei, realizez că acea credință este o credință parșivă în care Dumnezeu este considerat doar un “duh dintr-o lampă” de care vrea să se folosească ca de un “sclav”, care să-i împlinească nevoile. Nu dragilor, Dumnezeu nu-I robul nostru, El ne iubește, dar vrea de la noi pocăință și fapte vrednice de mântuirea pe care ne-o oferă, cum le cerea Ioan Botezătorul adulților pe care-i boteza.

Când aud un alcoolic, dependent de droguri, tutungiu, jucător la jocuri de noroc că și el vrea să moară în credința în care s-a născut realizez că și credința în vicii e o credință, dar una care nu salvează, ci una care duce în Iad. Și doctorul care i-a spus unui prieten că își face cruce că i-a descoperit copilul bolnav în pântecul mamei și-l poate avorta cât mai e timp, deși copilul s-a născut, trăiește și e o binecuvântare, avea o credință, dar nu credința în Hristos chiar dacă și-a făcut cruce. Credința în care te-ai născut, credința care-ți permite orice păcat și ticăloșie nu este cea salvatoare, ci credința în sfințenia și puritatea lui Hristos este credința adevărată.

De fapt, prin expresia “vreau să mor în credința în care m-am născut” unii spun “lasă-mă în păcatele mele în care mă complac, nu mă deranja din viața mea ticăloasă.”

“Nimic întinat nu va intra în ea (în Împărăția Cerurilor), nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Doamna Primar, împreună cu Filiala de Sculptură București a Uniunii Artiștilor Plastici din România, se pare că n-ați înțeles încă frumusețea culturii creștine a acestui neam. O țară declarată 98% creștină nu poate să treacă cu vederea și să ignore o expoziție evident vulgară chiar în inima unei instituții. Imaginile cu draci cu chip de bărbat, dar cu sâni de femeie expuși la vedere, imaginile cu ființele acelea obscene sunt revoltătoare. Nu ne interesează o astfel de “cultură”, nu ne interesează grosolănia și depravarea expusă “artistic”.

Doamna Primar, nu dezamăgiți poporul acesta care v-a oferit câteva voturi de încredere. Ar fi bine să scoateți expoziția aceasta de “demoni și obscenități” din primărie, din respect pentru cultura noastră creștinească, mai ales într-o vreme atât de sensibilă în care atacurile la creștinism sunt tot mai dese.

Iar voi, stimați sculptori, atât ați înțeles din rafinamentul lui Brâncuși? Să-i sărbătoriți operele, să-i cinstiti minunata sculptură “Sărutul” cu “chipuri de draci”? S-ar răsuci Brâncuși în mormânt văzând hidoșenia aceea mov cu chip de bărbat, urechi de elf, sâni de femeie și coadă de sirenă. Dacă asta numiți voi artă, fie ea și modernă, îmi e milă de ceea ce ajuns arta.

Noi ca și creștinism, avem datoria să vă binecuvântăm și să ne rugăm pentru voi orice ați face, dar sufletele noastre vă vor fi recunoscătoare dacă nu mai veniți cu astfel de “expoziții grobiene”.

Toni Berbece

Caută pe cineva care să te privească toată viața cu pasiune și căldură în privire, caută ochii aceia care-ți încălzesc inima atunci când te privesc. Pentru că iubirea se vede în privire cum curcubeul se vede în apa ploii.

Caută pe cineva care să vorbească cu tine având impresia că o vorbă mai aspră ar putea să spargă vasul de cristal al inimii tale, tonul să fie unul gingaș și suav. Nu permite vorbele rele, pentru că nu le meriți, e prea plină lumea de răutate ca s-o permiți și în căminul tău.

Caută pe cineva care să te asculte cu așa interes ca și cum ar fi ultimile tale cuvinte pe acest pământ. Nu permite ca timpul scurt din zi pe care-l petreci cu partenerul să mai fie împărțiți și cu telefonul, televizorul sau alte gadgeturi. Cere timp de calitate, în care toată atenția să fie doar spre tine.

Caută pe cineva care să te ierte știind că va fi iertat de Bunul Dumnezeu după cum și ea/el iartă la rându-i. Cui îi sare repede muștarul la cea mai mică greșeală a ta nu-i vrednic de tine.

Caută pe cineva care să-l caute pe Dumnezeu, rugăciunea și Scriptura mai mult decât banii și lucrurile acestea pământești, pentru că cine-L caută pe Dumnezeu își va face casa Rai, iar Iadul va sta departe de familia lui/ei.

Caută pe cineva care să înțeleagă că viața este foarte scurtă și că trebuie să profite de fiecare moment ca să te iubească și să se desfete în iubirea ta.

Caută pe cineva și implică-L pe Dumnezeu în această căutare, pentru că ochii Lui citesc tot.

Cu prețuire,
Toni Berbece