Skip to main content

Când Dumnezeu îi spune focului să stea…

Pavel este un tânăr de vreo 55 de kg, dar pe care-l vezi mereu la Biserică cu câte o boxă în brațe, cu câte o grindă de la scena pe care o montează, cu câte un cablu pe care-l trage pentru a avea sunet. Este primul în orice se face la Biserică. Nu i-a scăzut pasiunea nici după ce s-a însurat, nici după ce i s-a născut un copil, nici când afacerea i-a crescut, nici când a fost bolnav, de multe ori l-am văzut întins pe jos la Biserică după ce s-a supra solicitat cu montajul sistemului de sunet sau aranjarea sălii.

Dar să vă zic de ce necaz l-a ferit Dumnezeu, pe acest om preaiubit de El. La etajul casei avea două saltele una peste alta, care s-au supra încins de la încălzirea prin podea și care s-au aprins în cele din urmă, casa fiind pe structură din lemn a început să ia foc, dar îngerul lui Dumnezeu a oprit focul să nu se extindă la toată casa.

Pavel era la Biserică unde a simțit un îndemn puternic ca imediat după slujbă să fugă acasă, când a ajuns a găsit casa plină de fum. Mare i-a fost uimirea să vadă cum focul a fost oprit fix în locul acela, deși avea toate condițiile să se extindă, fiind geamurile deschise, deci mult oxigen și material care arde ușor. Dar adevărat este cuvântul care spune: „Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă și-i voi arăta mântuirea Mea (Psalmul 91:14-16).”

Așadar, oameni buni, Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. El se îndură de cine îi face plăcere să se îndure și El ține cont de râvna și de pasiunea noastră pentru El. Ce-i drept El se îndură de noi și când suntem păcătoși, darămite când îi suntem plăcuți. Vă mai las și acest verset aici: “Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută” (Plângerile lui Ieremia 3:25).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Voi înțelegeți cam cine face legi pentru noi…

Un europarlamentar a fost prins în primul rând încălcând regulile pandemiei (atât de propulsată de Europa care “ne recomandă” să facem slujbe on line de Crăciun) și apoi încălcând anumite reguli morale, pentru care va răspunde înaintea lui Dumnezeu. Dar încălcarea acestor norme morale ne spune de fapt cât de periculoși sunt acești oameni pentru noi, oamenii cu frică de Dumnezeu și cu principii creștine.

Adică dacă un bărbat care e prins într-o destrăbălare sexuală cu alți bărbați ne impune legea “tolerantei” de acolo de la pupitrul Europei, dacă un om ca acesta ne face regulile în Biserică și ne spune ce mai putem predica și ce mai putem posta pe rețelele de socializare, dacă un astfel de om ne spune ce trebuie să le predăm copiilor în școali și ne “impune” nouă, Națiunilor Europene, legea educației destrăbălării, atunci avem dreptul să nu ne supunem agresivității cu care vă impuneți spurcăciunile.

Acum înțeleg și mai bine de ce de la Comisia Europeană am fost anuntați de existența unui potențial program de “implementare a spurcăciunii”, mai pe întelesul tuturor. Ce vreți? Să transformați totul în cluburi de noapte pentru orgiile voastre? De aceea vă deranjează Bisericile și creștinii? Că vă spun în față că sunteți oameni fără rușine și fără scrupule și că vă dau nedreptatea pe față, nedreptate prin care vreți Biserici închise de Crăciun, dar voi faceți orgii cu zeci de persoane? Uite că Dumnezeu nu doarme și vă mai dă din când în când ipocrizia pe față pentru a ne arăta spre ce se îndreaptă o societate fără principiile credinței creștine.

Cu prețuire pentru rezistența lui Hristos,
Toni Berbece

La mulți ani, dar nu așa!

Te iubesc, dar nu pot suferi că-ți ucizi pruncii, ți-i ucideai pe vremea comunismului cu injecții făcute pe ascuns de frica dictatorului, care voia un popor mare pentru fala acestui neam, acum ucizi din copiii tăi mai abitir pentru că nimeni nu te împiedică să o faci, mergi să-ți ciopârțești copiii ca și cum ai merge să-ți tai unghiile, iar Dumneze nu poate suferi acest păcat. Îți urez “La mulți ani!”, dar fără prunci uciși cu propriile-ți mâini!

Te iubesc, dar nu pot suferi că-ți necinstești părinții, în timp ce politicienii au pensii mega nesimțite, muncitorii care au tras greul în comunism, cei cu palmele bătătorite ca o scoarță de copac au ieșit cu pensii cu care nici nu pot supraviețui. În timp ce unii ies cu pensii cu care-și pot face palate, alții ies cu pensii de vegetarieni, doar legume și câteva medicamente își mai permit, ies cu pensii ucigașe, adică nu poți trăi mult cu banii respectivi. Îți urez “La mulți ani!”, dar fără pensii speciale la unii și cu pensii ucigașe la alții.

Te iubesc, dar nu pot suferi că te-ai lepădat de Dumnezeul pe care l-ai invocat la Revoluție când șuierau gloanțele, nu pot suferi că azi îl hulești prin emisiuni ca iUmor sau expoziții stradale ca la Timișoara pe Dumnezeul pe care L-ai chemat pe când șenilele tancurilor zguduiau pământul de sub tine. Nu pot suferi că vrei să dai legi prin care să-ți spurci copiii cu o educație a depravării demonice și mai vrei legi care să distrugă definiția pură lăsată de Dumnezeu pentru familie. Îți urez “La mulți ani!”, dar fără politicienii care ne mint că vor o Românie fără hoție, dar pe lângă hoție mai adaugă și destrăbălarea în legea acestui neam.

La mulți ani iubită Românie, La mulți ani cu Hristos, La mulți ani cu principiile Scripturii în inimă, La mulți ani cu sfânta cruce în sânge nu doar la gât, La mulți ani cu genunchii tociți de rugăciune și nu doar de munca pentru pământul acesta din care nu vei lua nimic dincolo! Te iubesc, Românie, dar mai mult ca mine te iubește Dumnezeu, care vrea să facă din tine Pământul Lui Sfânt!

Cu prețuire,
Toni Berbece