Acum câteva dimineți în urmă am ieșit împreună cu soția să ne luăm o cafea de la colțul blocului, când ne-am întors am văzut un bărbat căzut înaintea unei mașini parcate, ne-am apropiat și am văzut că avea capul spart în urma căzăturii. La câțiva metri erau două femei, una o pieptănat pe alta în fața blocului. Am întrebat dacă au sunat la 112, dar ne-au bruscat, ne-au spus că n-au timp și că nu le interesează. Am rămas șocați că lângă ele putea muri un om, iar ele își făceau cocul una alteia, total insensibile față de nevoia aproapelui.
Am sunat la 112, am așteptat ambulanța și am stat acolo până când cel căzut a fost îngrijit și apoi dus la spital. Și mai mare ne-a fost mirarea când cele două doamne, care nu au avut timp să sune la 112, au scos telefonul și și-au făcut și selfie, iar în spatele lor era un om în pericol de moarte (chiar am surprins în poză “selfiul” lor, cum în spatele lor se vede omul cu capul spart).
Biblia ne spune în Psalmul 112 următoarele: “Ce bine-i merge omului care face milă…”, apoi continuă și spune: “Căci el nu se clatină niciodată…, el nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Așadar, despre cel mai important apel la 112 ni s-a spus în Psalmul 112, acest apel se dă înainte ca necazul sa apară în viața ta, prin milostenie, prin facere de bine. De fapt, prin grija față de semeni noi ne strângem o comoară de milă și bunătate din partea lui Dumnezeu.
Începe să suni la 112, începe să faci bine, fă fapte bune, interesează-te de nevoile aproapelui tău, adună-ți o comoară de îndurare și se va zice și despre tine: “El este darnic, dă celor lipsiți… capul i se înălță cu slavă.”
Cu prețuire,
Toni Berbece