Eram într-o Biserică și le vorbeam oamenilor despre credință, la un momenta dat am simțit să le vorbesc despre bucurie și le-am spus că nu de mult am întâlnit un bărbat părăsit de soție, care a rămas și cu trei copii, iar sfatul pe care i l-am dat a fost să se bucure în ciuda situației create, pentru că Diavolul nu poate face nimic unei inimi și minți bucuroase. Biblia ne spune că bucuria Domnului sau în Domnul, este tăria noastră (Neemia 8:10), deci bucuria nu e o stare oricare, ci o armă. Tot în Biblie, Pavel ne spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă (Filipeni 4:4)!”

Cel rău nu are acces cu depresie, sinucidere, boală sau neiertare acolo unde este bucurie. Deci, tu nu lași nicio breșă Diavolului să intre când te bucuri. Spuneam lucrurile acestea neștiind că pe prima bancă în Biserica se afla alt bărbat cu trei copii părăsit și el de nevastă. Ce șanse erau? Eu nu știam, dar Duhul Sfânt care mă călăuzea să vorbesc știa.

A doua zi m-am dus să-l vizitez. L-am găsit tremurând tot, abia putea merge, era palid și cu o grimasă pe față, ne spunea că a urinat chiar și sânge. Ce tragedie ar fi fost ca cei trei copilași, nu prea măricei, să rămână și fără tată. Așa că mi-am pus mâna pe el și în Numele lui Isus Hristos am cerut vindecare. Am cerut ca boala să-i părăsească trupul și să fie redat întreg și sănătos copilașilor lui. Chiar în ziua aceea Hristos s-a atins de el, iar duminică la Biserică a mărturisit lucrul acesta unor creștini prezenți. Ce am învățat? Că Duhul cunoaște oamenii în profunzime, cunoaște nevoile lor și mai știe ceva, că tu trebuie să mergi să-i cauți, să te rogi pentru ei, să le dai o plasă de alimente și să le arăți dragostea cerului. Du-te în Numele lui Isus și fă ceva pentru semeni…

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când am intrat în camera tinerei de 19-20 de ani, care de la 4 luni de zile are creierul afectat în urma unei convulsii puternice, m-a lovit un miros greu, efectiv am dat un pas înapoi și am zis în mintea mea că nu intru, deși fusesem rugat să-i dau o binecuvântare tinerei. Dar am auzit vocea Lui profundă tot în mintea mea, suna acel gând puternic așa: “Tu crezi că Mie Mi-a fost ușor să intru după voi în lumea de păcat, pune mâna pe ea și binecuvântează-o pentru că Eu am pus mâinile amândouă pe o cruce pentru tine?”

Atunci m-am gândit la versetele care spun: “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” – Efeseni 2:1-5.

Când Hristos a intrat după noi pentru a ne salva miroseam greu, zice Biblia că eram morți. Un mort nu miroase niciodată frumos și nici nu e o întâlnire prea plăcută. Dar El, așa cum eram, ne-a iubit. Nu miroseam a Chanel nici a Armani, ci a fapte mizerabile, eram din calea afară de răi, niște morți obraznici și capabili să-L răstignim și pe Dumnezeu venit la noi în cel mai iubitor și plin de dragoste mod posibil.

Așadar, nu uitați, e cineva care ne iubește și intră după noi în orice mocirlă sau mizerie ne-am afla. Acela este Hristos Salvatorul nostru. Tu L-ai lăsat să între și după tine?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Viața e atât de scurtă încât 60-70 de ani încap într-o liniuță pusă pe o cruce, dacă mergi în cimitir vei vedea sute de cruci, iar între anii vieții unui om vei vedea nu un rezumat, nu o listă cu fapte, nici măcar membrii familiei sau prietenii, ci doar o linie scurtă. De aceea trebuie să iubești acum, să ierți acum, să asculți acum, să-ți faci timp pentru cei dragi acum, să o scoți acum pe scumpa ta la o plimbare plăcută, să-i iei acum un buchet de flori, pentru că mâine s-ar putea să se completeze anul de după liniuța aceea scurtă. Nu vârsta dictează ceasul morți, ci în dreptul fiecăruia este o clepsidră cu mai mult sau mai puțin “nisip al vieții”. Tu știi cât mai ai?

Viața e atât de scurtă încât Biblia ne spune că dacă astăzi auzim chemarea la Dumnezeu să nu ne împotrivim, ci să ne lăsăm de faptele morții și sa fim ca Hristos, curați ca El, iubitori ca El, dedicați semenilor ca El și plini de pace ca El. E prea scurtă liniuța dintre ani pentru a nu ne gândi că dincolo de acești milimetrii, care simbolizează o viața de om, există ceva veșnic. Când vezi la televizor că azi au mai murit încă 50-100 de oameni răpuși de cine știe ce virus sau boală, gândește-te unde s-au dus.

Liniuța aceea dintre ani este valoroasă doar dacă te-ai împăcat cu Hristos, dacă nu, să știi că e o săgeată spre Iad. De fapt, după anul morții urmează o urcare sau o coborâre în funcție de cine ți-a fost stăpân, ori Dumnezeu, ori Diavolul. Îți las aici și acest gând încurajator: “Spune-le: ‘Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi…” (Ezechel 33:11).

Cu prețuire,

Toni Berbece