Știm cu toții că Hillsong și-a propus să fie un cântec al vindecării de orice fel, fie ea trupească, psihică sau spirituală (sau cel puțin asta a părut a fi viziunea lor). Au scos cântec după cântec, iar noi am tradus cu multă sete aproape totul, la fel au făcut multe alte națiuni. I-am auzit pe mulți spunând că ei nu agreează Hillsong însă nici nu știau că le cântă cântecele. Mereu m-am întrebat dacă ceea ce văd întâmplându-se la ei este chiar autentic. Dacă oamenii pe care-i văd cu mâinile pe sus la fiecare cântec trăiesc cu adevărat o credință autentică. Mereu m-am întrebat dacă este doar o modă sau pasiune pură pentru Dumnezeu. La aceste întrebări poate să răspundă numai Duhul lui Dumnezeu care cunoaște fiecare inimă în parte. Astăzi Bisericii Hillsong i-a venit rândul să răspundă clar în fața lumii întregi ceea ce crede. Oare ne va veni și nouă rândul?

Știu, uneori e greu să spui pe față ceea ce crezi pentru că s-ar putea să-ți pui autoritățile în cap și să te trezești cu câteva procese, însă poate vine vremea când Biserica din America (cea rămasă neîntinată), poate și cea din Europa,va trebui să se mute în ”subteran” așa cum este biserica din China. Trebuie să ne pregătim și pentru vremuri din acestea, nu se știe niciodată ce va veni. În America deja vedem că lucrurile nu mai pot fi spuse pe față și cred că mulți vor muta Biserica în clădiri nu atât de evidente. Pastorii se vor proteja în a se mai declara pastori pentru a nu se trezi obligați să dea ”binecuvântarea” vre unui cuplu homosexual, ceea ce contravine clar credinței creștine.

Nu știm ce va fi și ce vor face alții însă Isus Cristos nu ne-a zis să ne băgăm cu capul înainte în ghilotina satanei, ci să ne ferim de pericol cât putem. ”Păziți-vă de oameni căci vă vor da în judecata soboarelor (tribunalelor) și vă vor bate în sinagogile lor” (bisericile lumii, are și lumea bisericile ei), ne spune Cristos în Matei 10:17.Însă dacă va fi să suferim El ne va întări să o facem și sângele creștinilor va uda pământul pe care vor încolți milioane ca și noi. Greu și de spus și de făcut. Totuși Cristos nu ne-a cerut să spunem ca lumea și să facem ca El. De va trebui să spunem lumii adevărul în față Duhul Sfânt va vorbi prin noi, pentru că lupta aceasta nu este una omenească ci supranaturală în care doar dacă avem de partea noastră puterea lui Dumnezeu vom putea birui. Noi nu luptăm cu carnea și cu sângele cum spune Pavel. În acest război nu sunt niște oameni împotriva altor oameni, ci niște oameni care au devnit marionete ale răului care caută să întineze tot ce a mai rămas curat. Iar acest lucru nu le va reuși niciodată.
Read More

Kazantzakis a spus un mare adevăr care se potrivește Bisericii: E bine să fii blând ca un miel; dar când în jurul tău sunt lupi, e bine să fii leu.
Știm cu toții de la Domnul nostru Cristos că printre credincioșii autentici se infiltrează mulți lupi. A-i ignora și a nega existența lor este la fel de periculos ca a fi unul dintre ei. Cristos ne-a asociat de multe ori pe noi urmașii Lui cu oile, însă nicidecum nu ne-a cerut să fim la fel de slabe la minte ca niște oi, ci ne-a cerut doar loialitatea oițelor, însă la minte ne-a cerut să fim ageri ca șerpii.

Dacă din 12 ucenici ai Domnului Isus unul era lup, oare câți lupi sunt într-o comunitate de 100 de credincioși, dar într-una de 1000? Lupii întotdeauna vor striga în Biserici că ei nu există, că de fapt cine vorbește despre ei este un fricos și un tulburător al liniștii publice, însă a depista lupii este o sarcină care ne revine nouă fiecăruia dintre noi, pentru că Cristos ne-a dat și înțelepciune dar și autoritatea de a-i da afară din turmă.

Cristos ne-a ajutat mult lăsându-ne câteva indicii despre lupii care se infiltrează în turmă, iată care sunt conform cu Matei 7:15:
1. Lupii vor căuta întotdeauna poziții influente în Biserici. Ne spune Cristos că lupii fac pe prooroci însă sunt mincinoși. Știm bine că poziția unui prooroc în Biserică este una respectată și prin gura lui Însuși Dumnezeu vorbește, însă lupii caută fără pic de reverență să vorbească în Numele lui Dumnezeu deși vorbesc de la ei, doar ca să risipească turma în păduri întunecate unde fac ce vor cu ea.
Read More

Aud tot mai des de la amvoanele Bisericilor următoarea sintagmă:” Păstorul trebuie să hrănească oile și nu să distreze caprele.” Este adevărat, însă când această propoziție este folosită ca o scuză pentru mediocritatea slujbelor din Biserici este grav. Eu aș modifica un pic celebra afirmație de mai sus astfel: ”Păstorul nu trebuie să distreze caprele dar nici să chinuie oile.”

Din păcate unii lideri spirituali s-au obișnuit să creadă că slujbele de la Biserică trebuie cumva să fie o penitență pentru păcatele săvârșite în cursul săptămânii, iar bietele ”oițe” vin duminică de duminică la slujbă și cred că dacă au fost chinuite două – trei ore cu un program neinteresant, și care nicidecum nu l-a ilustrat pe Dumnezeul nostru atât de plin de farmec, au mai spălat din păcate (nu vreau să generalizez această situație însă este destul de des întâlnită din păcate). Nu, slujba nu trebuie să fie instrument de tortură și nici modalitate de a ne spăla păcatele prin autoflagelare psihică, fizică și spirituală. Nu chinuindu-ne îi vom fi plăcuți lui Dumnezeu, ci flămânzind după prezența lui vom fi săturați și îi vom fi plăcuți. Jertfa lui Cristos ne spală și nu eforturile nostru.

Slujbele din Casa lui Dumnezeu trebuie să ne umple viețile de bucurie și să se ridice la standardele Cerești. Aici ne umplem de dumnezeire, ne înarmăm cu armele neprihănirii de apărare și de atac cum spune Pavel. Doar religioșii ne învață că a fi chinuiți de preoți face parte din practica credinței noastre. Da avem de suferit, însă nu și în Biserică. Ea trebuie să fie locul întâlnirii cu Dumnezeu, iar dacă preotul sau pastorul nu fac tot posibilul să fie așa atunci își atrag asupra lor pedeapsa pentru toate cârtirile poporului.

Read More