Viața e atât de scurtă încât 60-70 de ani încap într-o liniuță pusă pe o cruce, dacă mergi în cimitir vei vedea sute de cruci, iar între anii vieții unui om vei vedea nu un rezumat, nu o listă cu fapte, nici măcar membrii familiei sau prietenii, ci doar o linie scurtă. De aceea trebuie să iubești acum, să ierți acum, să asculți acum, să-ți faci timp pentru cei dragi acum, să o scoți acum pe scumpa ta la o plimbare plăcută, să-i iei acum un buchet de flori, pentru că mâine s-ar putea să se completeze anul de după liniuța aceea scurtă. Nu vârsta dictează ceasul morți, ci în dreptul fiecăruia este o clepsidră cu mai mult sau mai puțin “nisip al vieții”. Tu știi cât mai ai?
Viața e atât de scurtă încât Biblia ne spune că dacă astăzi auzim chemarea la Dumnezeu să nu ne împotrivim, ci să ne lăsăm de faptele morții și sa fim ca Hristos, curați ca El, iubitori ca El, dedicați semenilor ca El și plini de pace ca El. E prea scurtă liniuța dintre ani pentru a nu ne gândi că dincolo de acești milimetrii, care simbolizează o viața de om, există ceva veșnic. Când vezi la televizor că azi au mai murit încă 50-100 de oameni răpuși de cine știe ce virus sau boală, gândește-te unde s-au dus.
Liniuța aceea dintre ani este valoroasă doar dacă te-ai împăcat cu Hristos, dacă nu, să știi că e o săgeată spre Iad. De fapt, după anul morții urmează o urcare sau o coborâre în funcție de cine ți-a fost stăpân, ori Dumnezeu, ori Diavolul. Îți las aici și acest gând încurajator: “Spune-le: ‘Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi…” (Ezechel 33:11).
Cu prețuire,
Toni Berbece