Skip to main content

Ai urât vreodată din senin…

Cea mai periculoasă formă de ură este ura aceea față de cineva cu care nu ai interacționat niciodată, față de o persoană care nu ți-a greșit cu nimic, nu ți-a făcut niciun rău și care poate că nu gândește și arată ca tine, dar tu pur și simplu o urăște. Am auzit oameni total necunoscuți care mi-au spus: “Toni, efectiv te uram, am auzit multe despre tine…” Dar bine că te-am cunoscut… Eu le-am spus: “Bine că ai scăpat de ură, că altfel ajungeai în iad, ai grijă să nu mai urăști nici pe cel care-ți dă motive să o faci!”

Ura aceasta venită din senin se ascunde sub expresia “nu-l/n-o suport”. Eu n-am găsit la Hristos expresia: “Nu-i suport pe farisei”, nici expresia: “Nu-i înghit pe preoții corupți”. El a “înghițit” pe toată lumea și a suportat pe toată lumea cu dragostea Lui nemărginită, iar noi nu-i putem suporta și înghiți nici pe oamenii aceia pe care nu i-am cunoscut și ni se pare că ne păgubeasc că există. Ioan ne spune despre Isus, în contextul în care Iuda se ducea să-L vândă pe Mântuitorul, că El “i-a iubit până la capăt…” (Ioan 13:1).

Mai e ura aceea insuflată de alții. Vine unul și scrie sau comentează despre cineva și dintr-o dată simți cum în tine se încinge sângele, vine o ură față de persoana respectivă și apoi simți să-i scrii și să o pui la punct. Așa te trezești că ai căzut în plasa Diavolului și că urăști un om doar pentru că Satana ți-a întins o cursă, iar tu ca neatentul ai început să urăști din senin pe cineva despre care practic nu știi mare lucru, dar ai primit ordin să urăști și o faci din spirit de turmă. Hitler a insuflat o ură demonică față de evrei fix la fel, i-a denigrat, i-a catalogat într-un fel, i-a pus la marginea societății apoi i-a dus în lagăre, iar mare parte dintre nemții nu a avut nimic împotrivă. Așa au murit câteva milioane. Ce “mă sperie” este că și astăzi oamenii sunt gata să urască “gratis”, fără motiv deși n-ar trebui să urască nici cu un motiv anume.

Mai e ura aceasta etnic, aud oameni care zic: “Urăsc “țiganii” că sunt toți la fel!” Asta e o ură drăcească, eu am avut un prieten rrom care m-a învățat să cânt la chitară pe gratis, venea după mine la orice oră să mă ajute de fiecare dată când aveam nevoie și-mi făcea cinste cu KFC și mă ducea la film când eu nu-mi permiteam nici un covrig. Când poate că “rasa mea” nu-mi dădea nicio atenție, am primit toată dragostea în mijlocul unor oameni mai bruneți, dar poate că sunt așa și datorită focului care arde în ei, sunt mai pasionali, mai afectuoși, mai sociabili, mai atenți unii cu alții. Deci, a judeca o etnie după un singur om sau mai mulți e total greșit. Dă șansă fiecărui om să-și dovedească al lui caracter și nu urî niciodată pe nimeni, indiferent de cât de dezamăgit ai fost.

Fii ca Hristos, iubește pe oricine necondiționat până la capăt!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Declarăm “stare de rugăciune” peste România…

Acum când lacătele zăngănesc din nou deasupra economiei României, deasupra școlilor și mai ales deasupra Bisericilor, haideți să ne unim român cu român și să ne rugăm Bunului Dumnezeu să oprească această urgie, care ne amenință libertatea și sănătatea. Să ne rugăm să nu se mai pună din nou lacăte pe viețile noastre, lacăte care să facă copiii să plângă de foame, pentru că în Starea de Urgență, Statul cerea ajutor Asociațiilor să se implice cu voluntari ca să hrănească bătrânii și copiii ai căror părinți au rămas fără muncă, fiind “depășit” de situație.

Vă rog în Numele lui Dumnezeu, gândiți-vă cât de ușor e să pui lacătul pe economia țării când ai contul plin, iar salariul tău intră orice ar fi, cât de ușor e să dai din pix ordine când poate că nu știi că mare parte din oamenii de la țară sunt zilieri, iar dacă blochezi din nou economia nimeni nu mai mișcă un pai ca să-și economisească banii, iar zilierii și nu numai nu au pâine pentru copii. Te întrebi de ce nu se angajează? Uite pentru că nu prea s-au făcut fabrici și uzine, ci se duc bugetele țării mult prea mult pe studii de fezabilitate de 30 de ani încoace, fără să se miște prea mult lucrurile. Călărețul care s-a dus călare să-i ducă mâncare soție aflate într-o maternitate din Iași a impresionat o țară întreagă, dar aceea e realitatea și efectul sărăciei și al lacătelor puse peste economia țării. Omul nu avea 20 de lei de taxi. Pentru unii așa ceva e inimaginabil, dar vorbim de mare parte din țara aceasta, șomeri trimiși acasă subit. Dacă tot închizi mare parte din economie, atunci produ mii de tone de alimente și împarte-le prin voluntari nevoiașilor, noi ca Asociație am ajuns să primim produse pregătite de Guvernul Italian și donate de Asociații de acolo. Ai noștri ce fac? Unde sunt miile de tone de alimente de la ai noștri pentru ai noștri?

E ușor să pui lacătul pe Biserică când mulți poate că nu aveți niciun Dumnezeu, cel puțin nu pe Cel de sus, e ușor să le zici oamenilor să se închine acasă când tu nu știi ce înseamnă părtășia frățească, unul din stâlpii Bisericii fără de care oamenii rămași fără duhovnic, fără părinți spirituali, fără focul părtășie din Biserică se pierd printre ispite. E ușor să acuzi Biserica de pandemia de Covid, că ai impresia că acolo sunt doar “miei ușor de dus la tăiere” și pensionari fără grai și vlagă, dar nu-i așa. Biserica e patria lui Dumnezeu pe pământ, pune-i lacătul și l-ai scos pe Dumnezeu din locul acela de pe pământ unde își mai găsea plăcere să coboare. Nu vă jucați cu proprietatea lui Dumnezeu. Nu mai puneți lacăte pe țară, ci haideți să ne smerim înaintea Lui Dumnezeu ca să reverse îndurare!

Vă rog să lăsați în comentariu ziua în care intrați cu post special pentru România până când Domnul va vindeca țara și vă rog să intrăm în fiecare seară oriunde ne-am afla la ora 22:00 în mijlocire cât timp puteți, 15-30 de minute sau chiar un ceas. În mâna Domnului e îndurarea pentru țara aceasta, iar noi să fim precauți și să ne facem pământești treaba pentru a fi lăudați chiar de lume!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Rugăciuni și apoi măști

Nu ieși din casă până nu scoți din cutie o bucată de plastic franjurată bine cât să poți cât de cât respira prin ea, o bucată de material de 15 cm pe 15 cm, pe care o mânuiești toată ziua cu mâinile murdare, pe care o tot ajustezi pe față, pe care o bagi în același buzunar cu portofelul unde ai băgat bancnotele acelea luate de la supermarket ca rest, apoi ai impresia că te va salva 100% de virusul mortal.

Dar n-avem ce să facem o purtăm ca să nu strănutăm pe toată lumea, ci în mască, cred că, aproximativ, aceasta este utlitatea ei cea mai de preț, dar dacă nu ai schimbat masca după ce ai strănutat în ea și ești infectat porți pe față o sursă de viruși expuși pe o bucată de material. Deci tot cam degeaba dacă nu o arunci. Masca este mai degrabă un placebo, te liniștești un pic sau pentru unii e inversul, e un stres colosal.

Deci, e masca salvarea noastră? Nicidecum. Eu cred că în fața unui pericol din acesta nevăzut, ne rămâne credința în Dumnezeul care poate controla și un virus de câțiva microni. Dar guvernul nu va băga 40 de milioane de euro în spoturi publicitare ca să-ți zică ție să te rogi și să te lași de păcate pentru a veni îndurarea lui Dumnezeu peste noi, ci își va face datoria de stat laic spunându-ți să porți mască. E de datoria noastră, a copiilor lui Dumnezeu, să-ți spunem că și cu mască poți lua Corona, că masca îți poate da doar o falsă impresie că ești în siguranță și apoi să-ți vezi liniștit de păcatele tale.

Nu așa stau lucrurile. Dacă nu ne întoarcem de la căile noastre rele nici combinezoanele și măștile acelea reale din laboratoarele de la Wuhan nu te vor putea proteja. Noi purtăm mască pentru acel procent de protecție sanitară și ca să ascultăm de mai marii noștri, dar soluția nu e masca, ci soluția este una spirituală, este în schimbarea noastră ca oameni. Uneori foametea, sabia și ciuma sunt felul în care Dumnezeu ne spune că ne-am stricat lumea cu destrăbălare, violență, nedreptate, nepăsare și chiar închinare ocultă și demonică (“Îi voi urmări cu sabia, cu foametea și cu ciumă… pentru că n-au ascultat cuvintele Mele…” Ieremia 29:18-19).

Ce e de făcut? Poartă mască, dar lasă-te de căile tale rele și pune-ți nădejdea în Dumnezeu, altfel se vor înăspri lucrurile!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Ieremia 36:7