Skip to main content

Adevărata tragedie legată de Cristina Țopescu…

Marea tragedie din toată această poveste extrem de tristă nu este că această doamnă a murit singură înconjurată de câinii ei, fără țipenie de om în jurul și nici la 2-3 săptămâni distanță. Tragedia este că sufletul ei se simțea singur, era în depresie, era chinuită de singurătate și de promisiunile deșarte ale celor din jur. Un bătrân mi-a spus odată: “Toni e diferență mare între a fi singur și a simți singurătatea, ca om poți fi singur, dar să nu te simți niciodată singur, pentru că-L ai pe Cristos.”

Am vizitat zeci de bătrânei singuri, deși mulți dintre ei au mulți copii și nepoți, unii au murit fără niciun om prin preajmă sau vor muri așa. Adevărata tragedie este când mori fără Cristos.

Am vizitat o bătrânică care are trei copii, unul în Italia, unul în Germania și altul la două străzi distanță, dar ea tot singură era. Mânca doar legume pentru că din pensie nu-și putea lua și carne. Dar era atât de fericită. Îmi spunea că Isus e în fiecare zi în casa ei, e mereu cu ea. Noaptea Îl visa, cum îl visa și bunica, văduvă de zeci de ani, înainte să moară. Cristos anulează singurătatea, chiar dacă în casă singura prezență e un câine sau o pisică. Nu aș vrea să spun că doar dacă vă veți căsători și dacă veți face copii veți scăpa de singurătate, pentru că în multe cazuri e fals. Dar avându-l pe Cristos sigur nu veți fi singuri niciodată.

Închei cu o poveste. Un bătrânel se simțea tare singur și l-a întrebat pe pastor ce să facă ca să nu mai simtă singurătatea. Pastorul i-a spus să-și imagineze că pe fotoliul celălalt stă mereu Isus și-l ascultă. Înainte ca bătrânelul să moară l-a chemat pe pastor să se roage împreună, iar când pastorul a vrut să se așeze pe fotoliul de lângă patul său, bătrânelul i-a zis: “Nu te pune acolo că e locul lui Isus!” Ai tu loc pentru Isus în inima ta și în casa ta?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ce facem noi când începe o ceartă…

Da, și noi ne mai certăm. Cuplul perfect nu este acela care nu se ceartă niciodată, ci acela care știe cum să treacă cu bine peste orice moment tensionat. Avem câteva reguli, care după câțiva ani de căsnicie se aplică cu precizia unui ceas elvețian.

1. Nu lăsăm niciodată o ceartă să degenereze. Realizăm la timp că orice ceartă, indiferent cât de mică pare, este un pericol maxim pentru familia noastră. Așadar, ne oprim întotdeauna până nu e prea târziu.

2. Nu ne izolăm niciodată. Nu permitem niciunei neînțelegeri să ne separe nici măcar pentru câteva ore. Nu dăm șansa firii umane să se obișnuiască cu distanța, o iubire adevărată nu permite așa ceva. Dacă știu că e supărată mă ard tălpile să merg la ea. Nu las supărarea să dospească, o opresc la timp. Îmi cer iertare și rămân lângă ea. Tocmai atunci are nevoie să mă simtă aproape. Izolarea nu a rezolvat nociodată un conflict.

3. Nu ne culcăm niciodată supărați unul pe celălalt sau cu o dispută nerezolvată. “Să nu apună soarele peste mânia ta!” – e poruncă pentru noi.

4. Niciodată nu fugim în brațele altora pentru a ne plânge de milă sau pentru a ne văita de viața de cuplu. Nimeni nu va ști să caute soluții pentru familia ta mai bine ca tine. Mama/tata îți va spune că e nesimțit/ă sau prost crescut/ă, iar cel/cea mai bun/ă prieten/ă la fel doar de dragul tău. Dar ei nu se gândesc ce faci tu cu viața ta după ce ai “scăpat” de “nesimțit/ă”. Nimeni nu se gândește la viitorul tău mai bine ca tine și ca Dumnezeu, care așteaptă să-L implici. Viitorul tău e în familia ta pentru care Dumnezeu are dragoste cu carul, doar s-o ceri și să stai acolo unde ești pus/ă pentru a o primi.

Așadar, nu lăsa cearta să-ți distrugă familia. Abordeaz-o ca pe un dușman, anihileaz-o cu multă iubire, iertare și rugăciune. Vei birui cu siguranță!

Cu prețuire,

Toni și Gabriela Berbece

Ea și-a ucis copilul pentru carieră, el a renunțat la carieră pentru copii

De la Hollywood a mai venit o urâciune a Satanei menită să ne lase scârbiți de mizeria acestei lumi fără Dumnezeu. O actriță, care a avortat pentru a-și putea duce la bun sfârșit un rol, i-a “mulțumit” copilului scos pe bucăți din ea și apoi aruncat la pubela unei clinici de avorturi, asta după ce i s-a înmânat un trofeu Oscar. Cu barba tremurândă și cu lacrimi în ochi, această femeie (mamă e mult spus) era de asemenea recunoscătoare acestei lumi emancipate în care poți să scapi de ființa din pântecul tău care s-a prins acolo fără voia ta.

Am urmărit cu atenție reacția celorlalte femei din sală, erau în extaz, erau cu lacrimi, aplaudau, iar mintea lor gândea că discursul este ceva revelator, dar nu realizau că un astfel de discurs este venit direct din Iad. Parcă vedeam o păpușă manevrată de marele păpușar, Satana. Cel mai tare cu siguranță că a aplaudat chiar el, bucuros că va trage după el toate aceste vedete.

Dar pentru că nu merită să pun o poză cu această femeie care și-a vândut sufletul Satanei pentru faimă, succes și bani, vreau să vă aduc în atenție un alt actor care era în plină glorie, actorul Rick Moranis bine cunoscut din filmul Vânâtorii de fantome, care a ales să renunțe la carieră pentru a-și crește copiii, în urma morții soției de cancer. A preferat să arunce cariera la gunoi pentru a-și ajuta copiii să treacă peste această tragedie și pentru a rămâne aproape de ei.

Rick Moranis merită toată stima, merită toate blițurile și aplauzele și nu această actriță, care se închină demonului morții prin avort și care și-a sacrificat propriul copil pentru carieră.

Cu prețuire pentru părinții care nu-și ucid prunci,

Toni Berbece