Aș vrea să mă rog ca Samuel, până la ultima suflare. Ultima acțiune descrisă de Biblie despre Samuel a fost aceea în care conducea un grup de oameni care se rugau, el era în fruntea lor. Saul a venit să-l omoare, dar a fost cuprins de Duhul Sfânt și a uitat de ce venise acolo, mai mult de atât a fost și umilit, plecând gol și descoperit pentru că înaintea lui Dumnezeu nu poți ascunde nimic, mai ales ura. Rugăciunea e arma mea, stinge răul și aprinde binele întotdeauna.

Aș vrea să ascult vocea Domnului până în acea zi și clipă când urehile mele vor auzi doar vocea Lui și nicio altă voce de pe pământul acesta. Ultimile sunete auzite cu aceste urechi de carne aș vrea să fie vocea Lui, cum Moise a auzit doar vocea Lui înainte de a pleca Acasă. Dumnezeu i-a vorbit și apoi L-a luat.

Aș vrea să predic Cuvântul lui Dumnezeu și să chem oamenii la pocăința autentică ca Iosua, până în ultima clipă. Ultima acțiune a lui Iosua a fost aceea de a-și chema poporul sincer la Dumnezeu. Nu i-a periat, ci le-a zis răspicat: “Scoateți dumnezeii străini dintre voi!” Știa că sunt acolo, cum și noi știm că în Bisericile noastre oamenii ascund vicii și păcate, dar uneori tăcem. Nu aș vrea să tac, cum nici Iosua nu a tăcut.

Aș vrea să iubesc ca Isus, până în ultima clipă, până pe crucea pe care am primit-o și eu la rândul meu. Pentru că fiecare avem o cruce mai mică sau mai mare, e crucea răstignirii urii, egoismului, invidiei, bârfei, zgârceniei și a tuturor celorlalte rele. Până acolo vreau să iubesc, până la moartea mea și până la învierea lui Cristos în mine, adică veșnic.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Prețul unui avort nu e 8 lei, cât am înțeles că poate fi o pastilă de eliminare a unei sarcini incipiente, prețul unui avort nu e nici 100€, cât am înțeles că iau unii ginecologi pentru a elimina un făt. Ci prețul unui avort este o durere groaznică, care poate fi și fizică, dar mai ales sufletească.

Recent am cunoscut o tânără care a ales să elimine o sarcină deoarece Nimicitorul îi șoptea într-una că nu se va descurca cu doi, că al doilea îi va strica viața, cariera și altele. Că ce va zice lumea, că s-a pus pe făcut copii? Dar după avort a fost atât de devastată de durerea sufletească (pe lângă chinuri fizice incredibil de dureroase), încât a ajuns chiar și la Ierusalim pentru a-și cere iertare. Chinul acesta sufletesc a durat luni de zile până când a găsit iertarea în Cristos venind la una dintre slujbele Bisericii Profides.

Dar prețul unui avort mai poate fi să nu mai poți face copii niciodată. Ești dispusă să plătești acest preț? Cunosc multe cazuri de femei care au deciz să-l avorteze pe primul că “a venit prea devreme”, iar următorul nu a mai venit niciodată. Alte femei au ajuns așa de departe încât și-au ucis cugetul, orice simțire și orice spirit matern. Soția mea a întâlnit o femei aproape de vârsta de 40 de ani care venise pentru al 37-le-a avort, iar asta nu o mai deranja. De ce? Pentru că a ucis în ea orice fărâmă de umanitate.

Chinul mai poate însemna vise în care să-ți vezi copilul/copiii avortați cum au crescut și cum tu le-ai refuzat de fapt lucrul acesta. Au fost cazuri când copilul pe care mama l-a lăsat să trăiască l-a visat pe frățiorul sau surioara avortat/avortată. Durerea și remușcarea atunci sunt și mai groaznice. De aceea nu primi șoapta Ucigașului, nu primi șoapta Nimicitorului, a celui care știe doar să junghie și să prăpădească. Alege să dai viață pruncilor care se prind în pântecul tău. Iar dacă nu vrei să-i ai înainte de a întemeia o familie e simplu, stai departe de curvie și de depravare, pentru că cei mai mulți copii uciși sunt rodul curviei, făcuți din depravarea unor tineri care cred că sexualitatea e o joacă.

Nu fiți părtași la uciderea pruncilor!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cea mai mare risipă este risipa de iubire. Cum să nu te bucuri la maxim de drăgălășiile ei/lui? Cum să nu exploatezi la maxim puterea iubirii în tinerețe când ea trece ca floarea? Multe familii tinere și nu numai își refuză iubirea, pierd clipe prețioase de apropiere, comunicare și de dezmierdare crezând că relația lor de cuplu aici pe pământ este veșnică, dar nu este așa. Timpul trece foarte repede.

Nu ai vrea ca regretul de la finele acestei vieți să fie că nu ai iubit-o mai mult, că nu l-ai iubit mai mult. Că ai lăsat să trecă pe lângă tine clipe de iubire, că ai trăit cu pasivitate când ai avut o comoară a binecuvântării din plin la dispoziția ta. Să ți se deschidă ochii în direcția asta abia la bătrânețe e păcat.

Să spui la bătrânețe când picioarele nu-ți mai pot face plimbări lungi, când carnea ta nu mai are aceeași vlagă, când îți dorești mai mult să stai în pat decât să te dai jos din el, când inima nu mai poate pofti, că ai fi putut să profiți mai mult de dragostea pusă la dispoziție e chiar trist.

Și mai trist este când ai acasă izvorul acesta al iubirii, dar îl tulburi, îl strici, te porți mizerabil, iar apoi cauți apele dulci ale iubirii în altă parte pretinzând că ești vrednic de iubirea altora, când de fapt ești un distrugător de relații. De aceea ține-ți curat izvorul iubirii din casa ta, iubirea e aceeași peste tot, învață s-o dai și s-o primești.

Așadar, iubește-o/iubește-l mult și nu vei regreta nimic!

Cu prețuire,

Toni Berbece