Domnule membru în USR, ați profitat de criza și panica numită Coronavirus pentru a jigni din nou creștinii din România. În primul rând i-ați jignit pe toți cei care se adună în Biserici și au contact fizic fie prin împărtășanie fie prin alte moduri, spunând că tare ati vrea să vedeți Bisericile închise. Dar cluburile pline de droguri și seringi, de “cuie” date din gură în gură, de sticle “pupate” de zeci de oameni, de pahare de care nu se mai ține cont cine a băut din ele, pe acelea nu le vreți închise? Acestea sunt focare de infecție mereu și când Corona dispare.

Apoi ați catalogat ungerea cu untdelemn ca fiind din Evul Mediu, (făcând aluzie că cei care o practică sunt reduși mintal) și v-ați exprimat dorința de a vedea societatea scăpată de practicile acestea. Dacă pentru dumneavoastră nu mai există minuni (deși faptul că gândiți, vorbiți, respirați, este o minune zilnică) asta nu înseamnă că noi ceilalți nu vedem minuni sau nu credem în ele. Zilnic se întâmplă lucruri care dau peste cap logica, legile fizice sau analizele dezastruoase ale unui pacient.

Domnule Caramitru, tare m-aș bucura ca în fața casei dumitale sau în fața sediului partidului să ajungă toți acești oameni care au nevoie de mângâierea lui Dumnezeu printr-un preot/pastor sau de vreo minune. Ați rămâne șocat să vedeți pentru câți oameni Biserica și Dumnezeu există și contreză. Dacă ați putea ține pe umeri măcar povara sufletească a zece oameni, dacă ați putea asculta rugăciunile lor și dacă ați putea să-i faceți să plece ușurați, plini de încredere și de pace cum o face Biserica, atunci aș fi fost și eu de acord să le închidem pe toate, nu doar pe perioada crizei produse de Coronavirus. Dar Biserica și credință în Dumnezeu sunt temelia vieții sau “creanga” aceea pe care și dumneavoastră stați. Dacă ar mai pune mâna câteva mii de genul pe fierăstrăul necredinței, ne-am da seama ce hău era sub noi și ce ne ținea deasupra.

Dacă tot o țineți cu știința și aerele de om cult (“ifose de om care se crede dumnezeu” cum le numește Scriptura), aș vrea să vă zic că inclusiv neurologii au descoperit faptul că ale noastre creiere au nevoie de credință, de optimismul și de puterea ei. Un om credincios, un om care se roagă, un om care se raportează la această Ființă extraordinară, este de mii de ori mai sănătos și fizic și mintal și spiritual decât un ateu și categoric mai deștept.

P.S. Stați liniștiți, Biserica nu va îmbolnăvi pe nimeni cu nimic, ne supunem oricărei carantine de va fi nevoie, iar Biserica nu se va închide niciodată, clădirile da, dar Biserica lui Cristos se va aduna mereu, pentru că acolo unde sunt adunați doi sau trei în Numele Lui aceea e Biserica! 🙂

Cu prețuire pentru toți credincioșii,

Toni Berbece

Turnurile gemene au fost dărâmate și peste 1500 de oameni au murit doar pentru că un instructor de zbor nu a luat seama la “gluma” unui pilot student care a zis: “Nu trebuie să învățăm să și aterizăm!” Dacă ar fi luat seama ar fi prevenit această tragedie. Naivitatea costă vieți, dar mai grav este că pe unii îi costă veșnicia.

Am crezut că toți care vin la Biserică sunt ucenicii lui Hristos, dar și Anania și Safira veneau la Biserică cu gândul de a profita de bunătatea și dărnicia ei. Unii vin din interes, Hristos îi vindecă, îi eliberează le rezolvă problemele după care nu-i mai vezi.

Am crezut că toți care vin să fie botezați vor să-L urmeze pe Cristos, dar și Simon vrăjitorul a venit la Filip să fie botezat, dar mai apoi Petru l-a dat pe față și i-a spus că este plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii, pentru că a vrut să facă lucrarea Domnului pentru bani. Sunt mulți de Simon prin seminariile teologice și prin Biserici, care slujesc pentru bani, faimă și alte interese.

Am crezut că toți cei care cântă laude lui Dumnezeu îl onorează pe El, că toți cei care fac lucrarea Lui sunt dedicați pe viață, dar și Iuda a cântat, s-a rugat, a învățat de la Cel mai bun, a primit putere și autoritate să vindece și să scoată draci, după care a dat totul pe 30 de arginți. Avem și noi Iude prin Bisericile noastre pe care-i ținem la amvoane doar pentru că ne este greu să credem că dintr-un Iuda plin de Duh se poate ajunge la un Iuda plin de Satana, prin neveghere.

Avem o naivitate specifică, în care credem că toți cei care ne calcă pragul sunt sfinți sau au astfel de dorință și nu ne mai dorim darul deosebirii duhurilor, nu-L mai întrebăm pe Dumnezeu și nu ne mai trebuie discernământ, astfel Satana ajunge să planteze neghină în Biserici nu noaptea, ca în pilda lui Cristos, ci ziua în amiaza mare, sub ochii noștri, doar pentru că nu vrem să ne delimităm de păcat și de cei care-l fac cu nerușinare!

Nu fi naiv, fii vigilent și plin de Duhul de discernere!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când ne-am împrietenit, părinții ei mi-au dat-o greu, era cea mai mică, era mezina și avea doar 19 ani, iar eu o voiam de soție. Dar ambiția și dedicarea ei față de mine i-a făcut pe părinți să accepte faptul că ne dorim o familie. A răspuns de sute de ori cu “Da, îl vreau!” înainte de a-mi spune mie “Da, te vreau!”

I-am spus de multe ori că îmi doresc să fiu pastor și a știut că viața lângă unul nu-i ușoară, că adesea sunt drumuri de făcut, frământările întregii comunități vor fi și pe umerii ei, că vor fi multe nopți în care va dormi fără mine, că adesea banii familiei se vor duce în lucrarea lui Dumnezeu, dar ea tot “da, vreau!” a spus. Mi-a zâmbit și mi-a zis că visul ei din copilărie este să se mărite cu un pastor. Părea că tot ce-i spun și orice plan pe care-l am e și în visul ei. Asta face iubirea, își însușește visele, planurile, dorințele celui cu care se unește.

Presiunea a fost mare în continuare. Își dorea să fie medic, toți îi spuneau că dacă se căsătorește și “îți face” doi, trei prunci nu mai face nicio facultate. Nu a văzut căsnicia ca pe un impediment în fața carierei, a știut că le poate duce cu bine pe amândouă. Nu s-a speriat de niciuna. A demonstrat că unele piedici, cele mai multe dintre ele, sunt doar în mințile noastre și, cum spunea Brâncuși, cel mai greu este să ne punem în poziția de a face lucrurile și nu să le facem.

Dragilor, alegeți-vă acel partener care de la început dă totul, dacă în perioada curtării, a cuceririi, ea/el nu dă totul, nu prezintă interes, crezi că se va schimba ceva după? Eu știu că dai tot pentru ceva ce-ți dorești cu adevărat. Nu vă dăruiți ușor, oricui, nu vă puneți pe tavă celui care nici măcar să împingă tava spre căsnicie nu vrea. O căsnicie trasă de păr se lasă cu tras de păr, o căsnicie făcută din milă ajunge de milă. Căsnicia e un război, iar cine nu e gata să păzească spatele partenerului nu e doar un indiferent, ci în cele din urmă un ucigaș, un trădător și un dezertor.

Cu prețuire,

Toni Berbece