Starețul unei mănăstiri a stabilit o zi de post negru pentru toți călugării. Unul dintre ei a furat un ou, l-a pus într-o lingură și îl cocea la focul unei lumânări. A fost prins făcând acest lucru, iar în apărarea lui a zis ca Satana l-a pus. Starețul l-a chemat pe Satana și l-a întrebat dacă e adevărat, la care Satana a răspuns: “Nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva!”

Aud din partea multora că Diavolul este responsabil pentru moartea semănată peste tot în jurul nostru prin acest virus. Întrebările mele sunt: Oare este el singur vinovat sau căutăm un țap ispășitor? Oare are așa mare putere dacă noi nu-i permitem și dacă noi nu îndepărtăm protecția lui Dumnezeu de peste noi? Oare nu e îngăduit și oare nu sunt trimiși agenții morții cu un scop?

Oare milioanele de avorturi din fiecare an, oare milioanele de divorțuri, sutele de mii de copii abandonați la naștere, sutele de mii de fete trimise la prostituție, propaganda depravării sexuale din școli, guverne și biserici, scârboșeniile sexuale făcute împotriva firii, toate acestea oare nu atrag mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18-28)?

Am intoxicat și poluat lumea noastră cu ceva mai grav decât CO2, cu păcatul nostru, care a ajuns la o cotă alarmantă. Ne-am folosit tehnologia ca să ne vindem trupurile pe internet în ceea ce se numeste videochat, am folosit internetul ca să numim homofobie și discriminare ceea ce de secole se numește bun simț moral și normalitate, cât și protecție împotriva bolilor virale luate prin sex anormal și în afara familiei lăsate de Dumnezeu. Am permis pe străzile noastre parade spurcate și am permis pângărirea Scripturii și denaturarea ei pentru a permite păcatul dus la cule. Am tăcut pentru că nici noi nu mai suntem lumină, nu ne mai deranjează păcatul, dar pe Dumnezeu da, și încă foarte tare!

E vina noastră a tururor, pentru că nu am știut să ne protejăm lumea de infecția morală, care a dus la o pandemie generală. Pandemia se va opri când vom cere milă și iertare singurului care o poate opri, anume lui Dumnezeu! Antidotul e în mâna Lui, când i-l vom cere?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Fapte 3:19

I-am auzit pe mulți care au spus că situația de acum e ca o ruletă rusească, nu se știe în dreptul cui va fi glonț pe țeavă. Eu știu că un creștin nu e la voia sorții, ci în mâna lui Dumnezeu. Un creștin niciodată nu moare sau trăiește la întâmplare, ci totul e calculat și gândit în dreptul lui. Eu nu depind de “noroc”, ci de voia lui Dumnezeu.

Uneori Biblia este cât se poate de dură, dar nu putem și nu avem voie “să o îmblânzim”, nu avem voie “să o scuzăm” sau să-i facem pe oamenii rebeli să-L placă pe Dumnezeu, schimbându-I imaginea de Judecător într-una de Dumnezeu pasiv, neimplicat, distant și incapabil să gestioneze “problema” numită omenire și păcatul ei.

Conform Scripturii, moartea nu va lovi la întâmplare, cum nu a lovit la întâmplare nici în dreptul egiptenilor și cum nu a trecut la întâmplare peste casele evreilor fără să le atingă. În casele evreilor, care s-au încrezut în sângele protector al lui Cristos, nu s-a auzit nici schelălăit de câine, dar în fiecare casă a egiptenilor, care L-au nesocotit pe Dumnezeu, s-a ridicat steagul de doliu și din fiecare astfel de casă a ieșit câte un sicriu.

Dumnezeu controlează și moartea, nu doar viața, așadar încrede-te în Cel care poate porunci morții să ocolească a ta casă. Unii vor muri deși s-au încrezut în banii lor și și-au tapițat pereții cu făină, conserve, ulei și hârtie igienică, dar cine își va “tapița” pereții casei și ai vieții cu sângele lui Cristos va trăi fără frică, pentru că sângele Său asigură veșnicia, iar un om cu veșnicia asigurată nu se teme de moarte.

Cum bine vedeti și în poză, egiptenii râdeau de încrederea “penibilă” a evreilor în Sângele Mielului, dar la urmă s-a văzut cât de “penibil” a fost acest Sânge. La sfârșitul tuturor lucrurilor se va vedea cu adevărat cât de prețioasă este încrederea în Sângele lui Cristos. Tu L-ai pus peste casa ta?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Acest virus a putut face ce Biserica nu a reușit să facă niciodată în acest secol în care destrăbălarea a atins apogeul Sodomei și Gomorei aproape la nivel global…

Coronavirus ne-a făcut pe toți să vedem cât de mici suntem, cât de aproape de moarte putem fi cu toții, cât de fragilă este liniștea noastră, cât de nesigure sunt adăposturile noastre, cât de aproape putem fi de Apocalipsa, cât de ineficienți sunt banii, cât de egoiști și sălbatici pot deveni oamenii în situații de criză.

Covid 19 a încercat lumea noastră, ne-a cântărit și ne-a găsit foarte slabi, foarte nepregătiți, foarte ușor de speriat. Miliardarii lumii au pălit, unii doctori și-au dat demisia, politicieni au intrat în izolare, spitalele sunt incredibil de neîncăpătoare, iar Bisericile s-au închis și ele. În acestă criză au mai găsit pacea doar cei care au privit spre Dumnezeu. Încă o dată, cei înțelepți au realizat că doar Dumnezeu este singurul de neclintit. Singurul gata să ofere liniște și pace, cât și vindecarea mult dorită.

Covid 19 este una dintre cele mai mici făpturi, milioane de virusuri din acestea pot exista într-un strănut și totuși ne-a zdruncinat lumea noastră mare și plină de ea, plină de mândrie că ne putem descurca și singuri, fără Dumnezeu, fără legile Lui morale, fără regulile Lui de bun simț. Unde sunt cei care-L negau, unde sunt cei care-I rupeau Biblia, unde sunt guvernele care ne amenințau că dacă nu ne supunem ideologiei lor sexuale ne închid afacerile, Bisericile și ne cenzurează pe noi apărătorii credinței?

Mă rog să pricepeți că atârnăm de un fir de ață, indiferent cât de mari ne credem, iar acest fir de ață, la porunca lui Dumnezeu, poate fi rupt și de un virus. Mă rog ca popoarele lumii să recunoască din nou măreția lui Dumnezeu și să i se supună pentru ca răul și moartea să fugă de la ele.

Cei care L-ați căutat pe Dumnezeu zilele acestea, nu uitați să o faceți și după ce Covid 19 va trece, altfel veți fi ca cei la care Ioan Botezătorul a strigat: “Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?” Să nu-L căutați din interes, ci cu inimi sincere!

Cu prețuire,

Toni Berbece