Păi motivul ar fi că după ce oferiți niște daruri copiilor voștri în numele acestui personaj fictiv, vă mai întâlniți cu el la anul pe vremea asta. Pe când pe Isus trebuie să-L purtați mereu în inimile voastre și să-i permiteți să vă schimbe viața, să vă deposedeze de păcatele pe care le iubiți, să vă scape de demonii pe care uneori chiar îi adorați, să vă pună firea pe o cruce de unde să nu mai aibă putere să urască, să mintă, să fure, să drăcuiască, să bleastăme, să curvească, să se hrănească cu mizeria și spurcăciunea lumii. Și voi nu vreți asta, voi îl vreți pe Moșul, care nu îi minte doar pe copiii voștri, ci și pe voi. Vă mințiți de la mic la mare. Preferați minciuna și păcatul decât adevărul și curăția.

Apoi avem Iepurașul, iar nu vrem să ne amintim de Isus Cristos pe cruce, cruce prin care Pavel declara acum 2000 de ani că a fost răstignit față de lume și lumea față de el. Voi vreți Iepurașul pentru că de fapt vreți să-l ignorați total pe Cristos și considerați că nu e nevoie să vă răstigniți.

De fapt Iepurașul și Moșul sunt niște alternative să scăpați de Cristos, să vă astupați urechile în perioadele acestor sărăbători sfinte, în care mai mult ca niciodată auziți de Cristos, pe care Satana îl urăște mai mult ca orice. El, diavolul, scrâșnește și azi din dinți când aude de Isus și o face chiar prin unii oameni. În urechile voastre sunt Moși îndesați bine în perioada Sărbătorii Nașterii Domnului și Iepurași în perioada Sărbătorii Paștelui.

Dragilor, iertați-mi “duritatea”, dar uneori ca să ți se desfunde urechile suporți cea mai cruntă durere, știu asta de la copiii mei care au avut de mai multe ori otită. Pentru vindecarea de “otită spirituală” acceptați să vi se scoată doapele acestea pe nume Moș Crăciun și Iepurașul și lăsați-vă urechile libere să audă despre Isus, pentru că El a murit pentru voi, El a plătit cu sânge pentru iertarea voastră. Îi aud pe unii spunând: Nu le răpiți copilăria copiilor, lăsați-i să creadă în Mos Crăciun!” Dar eu vă spun: “Nu le răpiți copiilor dreptul la salvare și la o viață curată, lăsați-i să creadă în Isus!”

Cristos este de ajuns!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dezastrul nu a început când te-a jignit, când v-ați certat, când te-a lovit, când a plecat de acasă trântind ușa, ci când ați sărit peste rugăciune.

Dezastrul nu a început când ai descoperit că te-a înșelat, când a început să consume pornografie, să te ignore și să se poarte cu tine ca și cu o roabă, dezastrul a început când ați sărit peste timpul vostru de rugăciune, de citit din Scriptură și de comunicare.

Dezastrul în familie începe prin ignorarea lui Dumnezeu. Cel mai spiritual lucru pe care-l poate face un bărbat este să-și ia soția și copilașii de mână și să-i aducă la rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Pentru că acolo unde nu-i frică (reverență) față de Dumnezeu nu-i frică nici de om, nici de a distruge o ființă umană atât de plăpândă.

Distrugerea prin faliment, boală, răzvrătirea copiilor, prin ură, neiertare și altele a început cu mult timp în urmă când arma rugăciunii a fost atârnată în cui, iar scutul credinței făcut surcele și pus pe foc pentru a încălzi trupurile pentru alte activități necurate sau nesemnificative.

Distrugerea celor din jur pleacă practic din distrugerea relație cu Stăpânul, distrugerea conștiinței, care ne spune că vine o judecată pentru toate. Iar această conștiință este ținută vie prin rugăciune, rugăciunea este dovada că se vrea păstrată această ordine, Dumnezeul iubirii deasupra, iar noi plini de respect și iubire supuși Lui în totul.

Rugați-vă neîncetat, acesta este arma prin care se învinge răul!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Un prieten care a fost lăsat de nevastă dupa 20 de ani de căsătorie, pentru că ea l-a regăsit “la întâmplare” pe Facebook pe iubitul din liceu, îmi spune în fiecare dimineață “Bună dimineața, Toni!” Atât, și-și continuă ziua. Pentru că nu mai are cui să-i spună acasă acest salut îmi dă mie mesaj. Nevoia de a împărtăși, de a iubi, de a schimba măcar 3 cuvinte e acolo și trebuie să o satisfacă.

O bătrânică mi-a dat toată adolescența mea, duminică de dumincă, câte 20 de lei, pentru că nepoții ei erau departe și dorea să dăruiască cuiva din bănuții ei. M-a ales pe mine ca un fel de nepot. Pentru că nevoia ei de a iubi și de a dărui era acolo și trebuia satisfăcută.

Un domn care și-a pierdut copilul într-un accident m-a întrebat dacă doresc să fiu eu copilul lui pierdut, de atunci mă consideră ca un fiu și se poartă cu mine providențial ca un tată, pentru că nevoia de a iubi și de a fi tată e acolo în el și trebuie satifăcută.

Când eram singur, când nu o găsisem încă pe Gabriela, visam la o fată nu pentru că voiam să fiu eu răsfățat și desmierdat, ci pentru că aveam nevoie de cineva ca să-i dăruiesc flori, să-i fac zilnic complimente, practic să-mi descarc toată iubirea asupra ei. Asta mă face fericit și azi, iar ce primesc înapoi este extra bonus.

Cea mai mare nevoie a noastră nu e de a fi iubiți, ci de a iubi. Iar când Cristos ne-a spus ca poruncă să ne iubim aproapele ca pe noi înșine ne-a dat de fapt rețeta fericirii. Aplică azi, mâine și mereu această rețetă a fericirii și vei fi din Dumnezeu, vei fi ca Isus, vei fi fericit și nu vei duce lipsă de iubire.

Cu prețuire,

Toni Berbece