Astăzi, în direct pe Facebook s-au dezgropat osemintele unui nou sfânt. În văzut tuturor, Mitropolitul Hrisostom al Patrasului a sărutat craniul proaspăt și umed al sfântului deshumat. Treaba cu moaștele e ca și cum ți-ai deschide încă un hipermarket (sau și mai bine de atât pentru că singurul produs vândut este o minciună, o iluzie), ies bani de la săracii credincioși care în urma unor suferințe sunt disperați să găsească un răspuns. Dar lor nu li se spune că singurul care primește rugăciunile noastre este Cristos, acesta este adevărul Biblic!

Îngerul care ședea în mormântul lui Isus după înviere le-a spus ucenicilor care priveau în el: “Pentru ce căutați între cei morți pe cel care este viu!” Noi nu căutăm între morți pe Hristos, noi nu ne închinăm la un Dumnezeu reprezentat de un cadavru, nu e Biblic și nu e în acord cu credința învierii. Ușor, ușor ortodoxismul se transformă într-o credință a morților și nu a viilor, a Celui care este viu. Ce-mi e că mă închin la un stâlp idolesc, ce-mi e că mă închin la o vacă ca indienii sau la un mort ca ai noștri de prin România. E tot una.

Haideți să vă explic și mai bine. A te închina la un sfânt care a murit (sfânt care e în adormire ca toți ceilalți așteptând învierea), e ca și cum ai afirma despre un om că e Dummezeu, pentru că doar Dumnezeu este omniprezent (este peste tot și are capacitatea să asculte miliarde de oameni deodată), omnipotent (poate răspunde la miliarde de oameni deodată) și atoateștiutor (poate ști toate rugăciunile, situațiile de viață, gândurile și faptele omului). Niciun om, indiferent cât de sfânt este nu are atributele acestea. Un sfânt în viață se poate ruga pentru 100 de oameni deodată, dar nu poate auzi deodată cererile tuturor, ci doar îi poate cere lui Dumnezeu să-i asculte, să mijlocească pentru ei.

Așadar, citiți Biblia dragilor și nu îmbrățișați cultul morților și închinarea la morți care nu au nicio treabă cu Cristos și cu Biserica. Nu fiți ieftini, nu fiți ușor de prostit, nu fiți naivi, cercetați și nu veți găsi în Scriptură nicio rugăciune adresată vreunui mort.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Se apropie curând vremea când cei neprihăniți, care cheamă la curăție și normalitate, se vor auzi tot mai puțin sau vor tăcea definitiv. Vor fi tot mai puțini și considerați tot mai nebuni și guralivi chiar de cei de prin “biserici”. De acele vremuri să vă fie teamă mai ceva ca de 10 bombe nucleare. Pentru că atunci înseamnă că Dumnezeu v-a lăsat în voia minții voastre blestemate pe cei ce azi mâncați păcatul cu atâta poftă, iar pe cei curați îi pregătește de “lansarea spre Cer”.

Deja se bagă pumnul în gură celui neprihănit într-un mod grosolan, Facebook-ul, Instagramul, Youtub-ul nu m-au blocat (sau șters materiale) doar pe mine, ci și pe alte milioane de oameni care au căutat să avertizeze lumea de consecințele păcatului.

Deja lumea are un “standard” fără Dumnezeu, un “standard” pe care dacă nu-l respecți te exclude și bine face pentru că nu vrem să ne unim cu ei. “Standardul” acesta este împotriva lui Dumnezeu și a Cuvântului Său, este opusul, este de fapt distrugerea oricărei norme de bun simț. Standardul lui Dumnezeu este “hate speach”, ură, răutate, iar standardul lor este gâdilarea urechii, a păcatului și a depravării. “Standardul” acesta însumează imoralitățile după care Antihristul va conduce lumea o foarte scurtă perioadă de timp, astea sunt “curviile” cu care Babilonul cel mare (suma oamenilor care vor îmbrățișa imoralitatea și o vor promova – companii, guverne și oameni de rând) va spurca pământul. După care Hristos va da cu standardul lor de pământ și va instaura pentru eternitate Împărăția Lui.

Va veni vremea când Dumnezeu va spune copiilor Lui: “leșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtăși la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei (Apocalipsa 18:4).”

Va veni vremea când Cristos va spune: “Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe. Cine este întinat să se întineze și mai departe. Cine este fără prihană , să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe (Apoc. 22:11)!”

Ești tu din “rezistența lui Cristos”? Tu de care parte a baricadei ești? În ce tranșee te afli? Dacă nu ești în luptă, atunci ești prins în somnul cel de veci indus de inamic. Cine nu luptă pentru adevăr și moralitate e deja prizonier în lanțurile dușmanului. Trezește-te!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Familia distruge poftele nebune, când ai un soț sau o soție și îl/o iubești nu mai alergi după aventuri, nu mai răspunzi tentațiilor, de dragul lui/ei rămâi fidel ca partener. Gândul că poți răni persoana dragă te înfioară, te face cuminte și te face să te concentrezi doar pe ea, până la moarte în bine și la rău, așa cum ai promis.

Familia distruge propagarea bolilor cu transmitere sexuală. Tu nu vei lua SIDA sau Sifilis, sau alte “ciuperici” și iritații dacă ești credincios. În schimb, dacă te culci cu cine apuci va veni o vreme în care vei primi “factura”, iar pe factură va scrie boală și moarte în rușine și chinuri (Fredy Mercuri a murit de SIDA în durere și chinuri, Cochita Wurst plătește același preț – și sunt doar două exemple din milioanele lovite astfel de necurăție lor, citește Romani 1:26-28).

Familia distruge abandonul de copii și avortul. O familie adevărată (nu mă refer la cele distruse deja de Diavolul și care trăiesc în beții, egoism și infidelitate) va face copii și nu va alerga la fiecare sarcină să distrugă fătul. O familie e pregătită să primească și să crească cu multă iubire copiii care nu vin la întâmplare, noi punem “carcasa” numită trup iar Dumnezeu pune sufletul, deci fiecare copil e o lucrare în armonie între om și Dumnezeu.

Familia distruge în cele din urmă nebunia lumii acesteia, fără familie vom fi doar niște animale conduse de egoism, minciună, manipulare, ucidere și pofte spurcate. Familia este forța societății de a conserva binele. Fără familie este ca și cum ai încerca să-ți conservi carnea sub arșița soarelui, ai mai rămâne cu putregai și vierimi. Asta este societatea fără familie, o societate fără sare și fără lumină.

Familia e vaccinul moral al societății, e sănătate, e viață, e moartea viciului și învierea speranței și a iubirii.

Cu prețuire,

Toni Berbece

P.S. Poza este de la “mândrul marș” de ieri din București.