Părinții mei aveau deja un băiețel de doi ani când mama a rămas însărcinată cu mine. S-a panicat când a aflat de sarcină, crezând că încă un copil va fi o mare povară pentru ea. A început să își justifice gândurile de a mă avorta cu scuze cum ar fi: “Un nou copil îmi va distruge cariera, ne va împovăra financiar, ne va încurca planurile și vacanțele fiind greu cu doi copii mici, etc.”

Așadar, aceste scuze firești/drăcești i-au dat curajul să se ducă la o vecină care făcea o injecție în urma căreia se pierdea sarcina. I-a făcut acea injecție, care ar fi trebuit să fie letală pentru mine (oare astfel de Injecții nu au efecte distructive și asupra mamei?), însă efectul dorit nu mai venea. Eu rezistam bine în pântecul ei. Dumnezeu mă voia acolo (gândul acesta mă face să fiu foarte responsabil față de misiunea mea în această lume).

Adesea mama îmi spune că ar fi fost regretul vieții ei avortarea mea, îi mulțumește mereu lui Dumnezeu că nu a îngăduit să mă omoare. Din păcate unii copii nu au această șansă. Sute de copii sunt omorâți zilnic în România și zeci de mii la nivel mondial.

Am mai multe întrebări pentru părinții care-și avortrază copiii: Voi ce faceți cu timpul acela liber și cu liniștea pe care “nu vi-le mai fură” copiii avortați? Ce faceți cu banii pe care nu vi-i cheltuie copiii avortați? Ce faceți cu locul acela gol din casele voastre pe care nu vi-l ocupă copiii avortați? Ce faceți cu carierele voastre la sfârșit de viață când rămâneți cu pumnii goi după zeci de ani de muncă și cu o pensie de tot râsul? Ce faceți cu ale voastre cugete când vă aduc aminte că ați luat viața propriilor copiii? Și ultima întrebare: Ce-i veți spune lui Dumnezeu când vă va întreba unde vă sunt copiii pe care vi i-a dăruit dar cărora le-ați curmat firul vieții înainte de a fi tras prima gură de aer?

Sper ca aceste întrebări să vă trezească!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Leonard Ravenhill îi scria unui prieten despre o biserică din localitatea sa următoarele: “Tocmai m-am uitat pe fereastră și am văzut un stol de ulii în jurul bisericii. Știam că e moartă, dar nu mă gândeam că până și ulii știu asta.”

Ai avut vreodată sentimentul că o anumită biserică la a cărei slujbe ai fost este efectiv moartă și nu penteu că ai avut tu spirit critic, ci pur și simplu te-au băgat în scaun slujbele de acolo? Da, chiar este posibil așa ceva. Duhul Sfânt nu vine automat doar pentru că niște oameni se adună într-o clădire unde cântă cântări creștine și citesc din Biblie. Comunități moarte de credincioși au existat și pe vremea Domnului Isus și există și astăzi. Unde Cristos nu e cinstit și nu se trăiește după principiile Sale, acea comunitate e moartă.

Și evreii credeau că e Dumnezeu cu ei doar pentru că aveau chivotul, dar și-au luat bătaie zdravăn de la dușman pentru că din cauza păcatului Dumnezeu nu mai era cu ei. Dacă comunitatea din care faci parte are parte numai de eșecuri și de înfrângeri, răul și întunericul doboară pe oricine de acolo, atunci cinstesc doar un “chivot” gol, nu și slava lui Dumnezeu. Au doar niște ritualuri religioase nu și Duhul de viață.

Eram în America când am visat un pastor din România care ținea în mâini un bebeluș care era mort de mult, dar pe care acesta continua să-l legene ca și cum ar fi fost viu. Am înțeles atunci că “și-a ucis” propria comunitate, că Dumnezeu nu-și mai găsește plăcerea în oamenii de acolo pentru că tolerează păcatul deși știu de el. Cu toate că era 2-3 noaptea, m-am pus pe genunchi și m-am rugat pentru acea comunitate și pentru acel pastor. Eli, Saul, Solomon, Ahab și Izabela sunt câteva exemple de leadership spiritual dezastruos, din cauza căruia un popor întreg a fost dus departe de Dumnezeu.

Tocmai mi-a scris o femeie spunând cu durere că pastorul ei predică doar din psihologie că e student la o facultate de psihologie, de Hristos și puterea Lui nu a mai auzit de multe o predică, iar Biserica e pe ducă, ne cerea ajutorul în rugăciune. Era un strigăt de S.O.S. Unii oameni chiar văd și fac diferența între a fi mort sau treaz spiritual.

Cum e comunitatea în care mergi tu? E vie? Oamenii trăiesc în neprihănire? Se întorc oameni autentic la Cristos? Există experiențe cu Dumnezeu și cu Duhul Sfânt? Se aude Hristos vorbind în acea Biserică prin oamenii Săi? Ai crescut spiritual sau ești mai rău ca înainte? Fă o cercetare și vezi ce ai de făcut?Vezi care e voia lui Dumnezeu. Îți va spune ori să rămâi, dacă mai sunt șanse de trezire și atunci rămâi și pui umărul, sau schimbi direcția că doar nu ești pom, ai picioare și călăuzire de sus?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Citeam azi din Biblie și am dat peste una dintre cele mai scurte propoziții care se găsește în ea, care este și cea mai concisă descriere a acțiunii lui Isus pe pământ. Ni se spune că Isus fusese acasă la Petru unde a vindecat-o pe soacră-sa, bănuiesc că cineva a fugit de a dat de vestea sau chiar soacră-sa s-a lăudat la o vecină și astfel a aflat tot satul. Până seara erau toți bolnavii însoțiți de rude la ușa casei lui Petru pentru a cere vindecare și eliberare.

La ușa soacrei lui Petru era o combinație între holul spitalului de nebuni, de dezintoxicare și de urgențe medicale. Bolnavi, dependenți de vicii și îndrăciți cu mințile rătăcite erau cu toții la ușa aceste femei. În jurul lui Cristos roiau cei mai nefericiți oameni, care primeau viață și bucurie din nou. Așa îi identifici pe cei care-L au pe Hristos, lângă aceștia nu vezi mortăciune, ci cele mai mari monumente ale puterii vindecării/reabilitării lui Hristos!

După această sesiune de vindecare atât de obositoare, Isus s-a ascuns pentru a se odihni (El și când se odihnea se ruga). L-au găsit ucenicii și L-au rugat să se întoarcă pentru că mai erau bolnavi acolo, toți îl căutau. Dar Isus le-a zis: “Haideți să mergem în altă parte… (Marcu 1:38)!” Mesajul fusese transmis, Fiul lui Dumnezeu are puterea vieții, cine-L primește în veci nu va mai fi rob efectelor morții.

Plecând de acolo ni se spune atât de direct că Isus predica în Sinagogi, după care urmează această propoziție: Și scotea dracii (Marcu 1:39). Dacă după predicarea noastră nu ies și dracii, vom avea doar un auditoriu religios, dar în mare parte plin de draci. Cam aceiași enoriași pe care-i aveau Fariseii și Cărturarii, aceia mânioși pe mesajul pocăinței lui Isus, aceia care au strigat: “Răstignește-L!” Au preferat decât să moară firea lor păcătoasă mai bine să-L omoare ei pe Cristos. Dar nu știau că El e Dumnezeu.

Cine predică în Numele lui Isus nu doar informează oamenii, ci scoate și dracii din ei. Aceia ascunși bine, camuflați, dracii care nu se manifestă făcând spume la gură și dând ochii peste cap, ci se manifestă prin ură, vicii, invidii și tot ce e rău.

După ce un om aude o predică plină de putere și o pune la suflet, se duce acasă și nu-și mai poate bate nevasta, că dracul de violență a ieșit, nu mai e chinuit de viciul de alcool, tutun, droguri, de curvie și de multe altele, pentru că Isus l-a eliberat de toate. Nu mai e un om egoist, pasiv la suferința celor din jur, nu mai e un simplu om, ci îndumnezeit. Asta făcea Cristos și asta continuă să facă!

Creștinul acela care nu suportă și se teme de lucrarea de eliberate de demoni nu e un creștin autentic, ci doar un om religios. Dacă societatea este în criză este pentru că nu mai sunt creștini care să creadă în ungerea de a scoate draci. Unde e Cristos e și puterea Duhului de vindecare și de eliberare. Când Biserica nu mai are putere să scoată draci, aceștia fac parade afișându-și puterea de distrugere. De multe ori ni se spune în Scriptură că Isus îi chema pe ucenici și le dădea autoritate asupra dracilor. Un ucenic autentic va avea această autoritate. Tu o ai?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Marcu 6:13