Skip to main content

Provocările unui copil în secolul 21

Dacă supraviețuiește gândurilor părinților de a-și ucide propriul copil prin avort (aproximativ 50% dintre copii sunt “amenințați” cu o astfel de condamnare în primele luni de viață, iar aproximativ 20% nu scapă de masacrul și genocidul acesta), intră într-o viață extrem de crudă precum puiul de crocodilul (acest animal când ajunge adult nu are amenințare, fiind în vârful lanțului trofic, dar când e pui până și o broască îl poate mânca – din sute de pui doar unul, doi sau trei supraviețuiesc).

Adesea mulți copii au de înfruntat cel mai negru coșmar emoțional și fizic, numit divorț. Trăim într-un secol în care ambițiile și orgoliile părinților sunt mai importante decât proprii copii (unele state “civilizate” ajung la un procent de 70% rată a divorțului). Când noi eram mici, iar mama și cu tata se certau, adesea îi auzeam spunând în șoaptă: “Taci, că ne aud copiii!” Azi copiii nu mai contează în multe familii, ci ei sunt traumatizați de certuri, bătăi și divorțuri.

Secolul 21 fiind un secol al tehnologiei părintele face un compromis colosal, pentru a-l face pe copil să tacă, pentru a avea libertate, pentru a nu comunica cu el, fiind deranjante pentru mulți întrebările lui puerile, pentru a nu investi în el, pentru a nu-i preda lecții de viață atât de necesare copilului, chiar de la primele luni îl lasă pradă unui monstru care-i macină creierul, monstru numit diferit, dar care e același (tabletă, telefon, televizor, etc).

Am vorbit cu un tată care spunea că al lor copil e deja pierdut, nu comunică, nu se joacă și nu e atras de nicio activitate în afară de privitul pe tabletă, iar dacă i-o iei face niște crize de ajunge și la spital. M-am înfiorat. Cum se ajunge aici? Oare nu din iubirea de sine și din comoditate?

Apoi, copilul este expus încă de mic la o hipersexualitate, totul are tentă sexuală în jurul lui, de la desene, până la reclamele de pe stradă. Societatea aceasta, în mare parte dar nu exclusiv, stricată și pervertită sexual caută să-și intoxice copiii cum un alcoolic se bucură când copilul lui bea din sticla de bere sau cum un tutungiu își ține pruncul în nori de fum de țigară. Copiii ajung de multe ori victime ale minților perverse și bolnave ale adulților.

În cele din urmă, dacă totuși copilul “pică” într-o familie mai cultivată, din păcate se pune accentul în educarea lui foarte mult pe abilități și dezvoltare cognitivă și, adesea, nu și pe morală. Cum bine spunea Theodor Roosvelt: “Un om desăvârșit incult poate doar să fure un vagon de marfă, pe când un absolvent al universității poate să fure toată calea ferată.” Romain Rolland spunea că morala este igiena sufletului și a gândului, câți părinți se mai ocupă și de această igienă a copiilor lor?

Așadar, copilul nu are nevoie doar de educație, ci și de morală, poți fi un hoț bine educat sau un pervers cu Universități cum unul dintre cei mai buni medici pediatri din Anglia era pedofil.

De ce are nevoie copilul secolului 21? De o familie cu principii creștine, de părinți care trăiesc după principiile iubirii lui Hristos. Familia creștină este soluția secolului 21.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Despre tânăra care a cerut eutanasierea

Sunt sătul deja de minciuna că nu poți scăpa de patimi, fie ele de natură sexuală, fie ele vicii de tot felul. Dar mai nou aud că din țările civilizate vine o modă a eutanasierii la cerere a oamenilor care sunt “certați cu viața”, care nu pot trece peste anumite traume

Media abundă de știrea că o tânără de doar 17 ani din Olanda ar fi ales să fie eutanasiată în sufrageria ei în timp ce o ținea pe mama ei de mână, o echipă de medici “inimoși” ar fi făcut asta legal. Sunt date sigure care atestă că de când a fost legalizată eutanasierea în Olanda 83 de persoane cu tulburări mintale au cerut această moarte și au și primit-o. Asta e nebunia care ne așteaptă fără Hristos. El a venit tocmai pentru a ne elibera de orice neputință. Când un om Îl descoperă pe Hristos prima oară piere din el orice neputință. Dintr-o dată acel om realizează că poate. Am văzut depresivi, mânioși, homosexuali, curvari, vrăjitoare, bețivi, drogați, hoți și tot felul de alți oameni prinși de lanțurile întunericului care au fost eliberați de Hristos.

Știu că orice traumă e nespus de grea, dar am văzut oameni depășind traume dintre cele mai grele. Am întâlnit cu o fetiță abuzată sexual de tatăl ei, când am început să-i vorbesc privea în gol ca un om fără minte și fără suflet. Însă când a înțeles că Hristos poate reînnoi orice om, că poate reface ce alții au distrus, a recăpătat viață, iar primul lucru pe care a dorit să-l facă a fost să-i spună tatălui ei că-l iartă. A cerut îngrijitoarei de la orfelinat să o ducă să-i spună acest lucru, să-i spună despre Hristos, care iartă. Această față avea 10 ani.

Cel mai des, ucenicii lui Hristos scoteau afară “pneuma asteneia”, duhul de neputință, adică drăcușorul acela care-ți spune mereu că nu poți, că nu ai cum să mai scapi, că nu există alt viitor pentru tine, că nu vei suporta nicio consecință, că nu există judecată. Asta facem și noi azi, învingem neputința, astenia sufletească.

Hristos a venit să poți, dacă Îl accepți atunci vei fi un învingător, nu un învins.

Cu prețuire,

Toni Berbece

De ce invidia este atât de demonică

Invidia este periculoasa pentru că te face să te concentrezi pe distrugerea celui care este mai bun ca tine și nu pe dezvoltarea ta pentru a deveni la fel de bun ca el. Îți pierzi energia făcând din cel mai bun ca tine un dușman și nu o sursă de inspirație. Oamenii inteligenți vor ști să își ia sursa de insiprație din cei mai buni, pe când cei proști vor căuta să distrugă cu vorbe de ocară pe cei care i-ar fi putut ajuta să fie și ei ceva în viață.

Invidia este periculasă pentru că te neliniștește, te face să te agiți, să te tulburi, să îți pierzi pacea chiar când este vorba despre ceva benefic pentru cei din jur. Fariseii turbau de mânie pentru că Isus vindeca oameni, când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei. Astfel, invidia va căuta să distrugă sursele de binecuvântare pentru cei din jur, se va bucura mai mult de nelegiuire decât de adevăr. Invidiosul va distruge orice lucrare bună doar pentru că nu o face el. Unde e invidie e tulburare și tot felul de fapte rele zice Apostolul Iacov (Iacov 3:16). Nu contează că lasă oamenii sărmani fără o masă caldă, fără vindecare, că lasă oameni fără Cuvântul Mântuirii, atât timp cât acestea nu sunt făcute prin el, va căuta să le distrugă.

Invidia este periculoasă pentru că face absolut totul pentru distrugerea țintei, un om orbit de invidie este dispus până să și ucidă, invidia ucide adesea, de aceea Apostolul Iacov leagă uciderile de invidii (Iacov 4:2). Cain l-a ucis pe Abel din invidie, iar fariseii pe Isus tot din invidie. Când Invidiosul vede că denigrarea nu are niciun efect trece la acte mult mai mârșave, astfel invidiosul devine frate cu Diavolul.

Invidia este periculoasă pentru că ne înfundă urechile față de voia și vocea Domnului. Este ca și cum am topi tot ce-i mai rău din noi și ne-am turna clerul neputinței în propriile urechi pentru a nu mai auzi nimic bun. Cain nu a mai putut asculta de Dumnezeu, deși l-a avertizat personal că poartă invidie și ură față de fratele său, dar a mai putut acesta să audă? Nu, pentru că își astupate urechile cu cleiul mizerabil al invidiei.

În concluzie, invidia este periculoasă pentru că distruge unitatea dintre oameni, separându-i pentru ca Satana să se ocupe individual de fiecare. Ceea ce ne face mai puternici, mai ales pe noi creștinii, este tocmai unitate, dar când noi ne invidiem între noi nu ne vom mai uni forțele, ci ne vom separa. Astăzi din păcate Biserica lui Hristos din România este mult dezbinată de viermele lui Cain, al lui Saul și al Fariseilor și Cărturarilor. De aceea invidia lovește în cuvintele Domnului Isus care s-a rugat astfel: “Fă-i una Tată, cum și noi suntem una!”

Domane, ajută-ne să nu ne invidiem!

Cu prețuire,

Toni Berbece