Ideea aceasta că dor într-o Biserică anume găsești mântuirea am găsit-o doar la oameni care nu au citit Biblia. Nu e bine să ne alipim cu totul de o mișcare religioasă și să le excludem pe toate celelalte. Din fiecare putem lua ce e bun și nu e greșit în a atrage atenția spre ereziile care se strecoară în fiecare. Cu siguranță unele sunt mult prea departe de adevăr, dar la concluzia asta putem ajunge doar după ce am citit Scripturile și deținem noi înșine Adevărul. Corupția și minciuna oricum miros de departe…

Mântuirea e în Cristos, iar Cristos nu a făcut contract cu nicio organizație religioasă pentru a-i da exclusivitate. Mântuirea nu se monopolizează cum nu poți să pui monopol pe aer sau pe apă. Oamenii care au monopolizat credința au fost mereu niște escroci. Cine a zis: “Doar la noi găsiți mântuirea!” e un hoț care folosește credința pentru a manipula oamenii și pentru a se îmbogăți de pe urma ignoraței lor. Eu nu voi spune niciodată că nimeni din Biserica X nu va fi mântuit sau nimeni din Biserica Y nu va fi mântuit, mântuirea și credința se pot obține oriunde omul Îl caută pe Cristos, dar să fie sincer și să trăiască după Scripturi, nu după tradiții, păgânism și alte adăugiri.

A întreba dacă e mântuire în afara Bisericii cutare e ca și cum ai întreba dacă e aer și apă în afara României. Mântuirea se găsește în Cristos, iar El poate fi peste tot unde doi sau trei îl cheamă (e promisiunea Lui). Oamenii din România devin suspicioși dacă le spui că ești doar creștin, ucenic al lui Cristos, cum și mie îmi place să mă identific. Am renunțat de mult la etichete.

Cristos nu a înființat nici Cultul Ortodox, nici pe cel Catolic, Penticostal sau Baptist, Cristos le-a zis Apostolilor să meargă și să facă ucenici botezându-i și învățându-i tot ce scrie în Scriptură. Toate aceste culte sunt mișcări ale credinței cu bune și rele, mai mult sau mai puțin afectate de influența oamenilor. Pe viitor vor apărea altele sub alte nume. Unele se nasc chiar acum. Adesea etichetele au dezbinat, cum fac și azi. Tot ce trebuie să știm este că în Cer nu vom fi separați pe culte și pe etichete pe care le-am avut sau nu pe pământ. În Cer vom fi doar mântuiți prin Cristos.

Dragilor, dacă v-a dezamăgit o Biserică, nu e nevoie să deveniți atei, să renunțați la Cristos și la credință, cum nu renunțați la a mânca la restaurant pentru că ați făcut toxinfecție odată, ci schimbați doar restaurantul. Așa e și cu credința, te-a dezamăgit o anume congregație, o anumită Biserică? Nu-i problemă caută alt grup de credincioși. Vei găsi cu sigurață oameni sinceri și curați. Cristos e în orice casă unde e primit și unde e cinstit prin sfințenie. Dar trebuie să mai știi un lucru, perfecțiunea e doar în Cristos, peste tot vei putea fi dezamăgit. Așadar, încearcă să fii tu omul acela care nu dezamăgește și vei aprecia pe cel care se străduiește să fie chiar dacă mai eșuează.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Bărbații au fost și vor fi mereu dependenți de atenția femeii, de sfaturile ei, de privirea ei aprobatoare și de alintul pe care doar ea știe să i-l ofere. Cei mai puternici și musculoși oameni de pe pământ ca Samson, cei mai înțelepți și bogați ca Solomon, cei mai influenți, Împărați de Imperii, ca Ahașveroș, mulți dintre ei au sfârșit tragic din cauza femeii sau au reușit datorită ei.

Un bărbat care e cicălit zilnic de nevastă ajunge să-și piardă stima de sine și să nu mai aibă încredere nici să facă piața, darămite să ia o decizie pentru familie. De aceea Biblia o compară cu o streașină stricată care picură mereu creând disconfort. Un bărbat de genul e ca un om cu creierul prăjit care e ținut în viață de “aparate” (telefon, televizor, radio, etc), astfel de bărbați doar consumă și nu produc nimic. Sunt “specia” aprobatoare care tot ce știu să mai zică e: “Da, draga mea!”

Le-am spus mereu domnișoarelor și doamnelor pe la conferințele pe unde am vorbit despre viața de cuplu, că vor avea lângă ele un rege sau un sclav, în funcție de ce construiesc. Un rege se hrănește zilnic cu încrederea și încurajările soției, iar când acestea nu i le mai oferă, devine ușor un bun executant de treburi mărunte, însă nimic mai mult. Am văzut bărbați distruși de femei posesive, răutăcioase, suspicioase cu toată lumea, cicălitoare, rele de gură și veninoase ca o viperă.

Așadar, în spatele unui domn va sta întotdeauna o doamnă, iar în spatele unui bărbat de nimic, va sta o femeie care a reușit “performanța” de a nu-i insufla niciun strop de încredere. Oricât de tari ar fi bărbații, nu uitați că o dată cu creșterea se mută din brațele mamei, în brațele soției. O soție nu e doar persoana cu care bărbatul face copii, ci este sfetnic, sursă de iubire, de energie și de curaj în lupta cu viața. Având în spate liniștea și încurajarea femeii lui, un bărbat poate muta orice munte din loc.

În cele din urmă nu uitați că Samson a fost doborât de o femeie ușoară, iar Avraam a adunat bogății și a fost mai mare decât orice rege din vremea lui datorită Sarei, care-l numea “domnul meu”, iar acest lucru nu l-a făcut pe Avraam un tiran, ci el o respecta și o iubea mai mult decât orice. Contează enorm ce femeie ai lângă tine, dacă nu ai găsit-o deja, cere o nevastă bună de la Dumnezeu, pentru că Satana crește destule în pepiniera lui.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Eram la o terasă cu familia ca să mâncăm o pizza unde am fost întrebat de chelner dacă fumez. I-am spus că nu pentru că sunt creștin. A început să râdă. A crezut că e o glumă și chiar i s-a părut una bună. Dar eu i-am spus că nu glumesc, sunt creștin, dar nu contrafăcut, nu de fațadă, chiar sunt creștin și eu am citit în Biblie, cartea noastră a creștinilor, că a-ți distruge trupul este echivalentul cu distrugerea Templului Dumnezeului tău, pentru că Dumnezeului nostru, Duhul Său Cel Sfânt, nu locuiește în locuri din piatră și lemn, ci în noi.

A plecat nedumerit. Sigur nu a mai avut cu nimeni discuția asta, chiar dacă a fost una extrem de scurtă. Ce mă deranjează pe mine la creștinismul pe care-l întâlnesc la tot pasul este faptul că este atât de contrafăcut, atât de falsificat, atât de neluat în serios, încât oamenii confundă contrafăcutul cu originalul, de fapt când ei întâlnesc un creștin autentic îl văd ca pe un ciudat, ca pe un fanatic, ca pe unul care ia prea în serios credința.

Obișnuiesc să binecuvintez oamenii spunându-le: “Să vă dea Dumnezeu sănătate!” Însă de când Bendeac a făcut mișto de expresia asta, adăugând și “Măicuța Domnului…”, oamenii râd când îi binecuvintez astfel, crezând că-l imit pe Bendeac. Mă doare când văd că oamenii sunt atât de repede dispuși să facă mișto de propria credință, să o terfelească, să o facă “un pamflet”, să o facă o glumă proastă. De fapt asta îmi spune că ei nu prețuiesc credința în Dumnezeu și nu au niciun sentiment pentru ea, pentru că eu nu aș face niciodată mișto de propria nevastă sau de propriul copil.

Așadar, trăim creștinismul sau doar declarăm că suntem creștini și habar nu avem ce presupune acest lucru? Bem, fumăm, ne drogăm, facem mișto de Dumnzeu și credem că putem fi creștini? Nicidecum, cine face aceste lucruri trăiește cea mai mare iluzie, iluzia unei credințe care mișcă, dar care e moartă de mult. Îmi e milă de oamenii care toată viața cred că sunt bine cu Dumnezeu, dar când vor ajunge dincolo vor realiza cât de departe erau de El, dar cel mai milă îmi e de oamenii care îi mint. Despre ei a zis Isus: Vai de voi, că nici voi nu intrați în Cer și nici pe alții nu lăsați să intre!

Cu prețuire,

Toni Berbece