Skip to main content

Degetul lui Dumnezeu

Degetul lui Dumnezeu face minuni. Degetul lui a fost când Moise a despărțit marea, iar evreii au pășit prin ea ca pe uscat. Degetul lui a despărțit apa cum ai da tu la o parte cu degetul tău o picătura de apă de ploaie. Era degetul lui Dumnezeu cu ei pentru că l-au văzut și vrăjitorii din Egipt când au fost loviți cu urgiile miraculoase (Exod 11:8). Degetul lui Dumnezeu este prezent când noi experimentăm minuni, a fost și când fiul meu a fost salvat de o naștere prematură din care ori murea ori ar fi fost chinuit prin spitale luni de zile și noi pe lângă el. Ne-am rugat și, deși totul arăta că acest copil trebuia să iasă afară, ceva l-a întors din drum și a ieșit când a trebuit.

Degetul lui Dumnezeu judecă. Degetul lui a fost când a scris un mesaj pe peretele clădirii în care Belșațar se destrăbăla și bea vin din vasele sfinte ale Templului din Ierusalim pe care-l jefuise, astfel batjocorind Numele Domnului (Daniel 5:5-6). În noaptea aceea Belșațar a fost judecat și a murit. Degetul lui Dumnezeu este atunci când batjocoritorii de azi sunt striviți sub privirile mirate ale celor care declară din mijlocul destrăbălării lor că Dumnezeu e iubire și punct. Fac emisiuni să analizeze cazurile morților subite, dar uită un aspect, Dumnezeu strivește batjocoritorii care refuză pocăința chiar și azi.

Degetul lui Dumnezeu eliberează de demoni. Hristos ne spune că Degetul lui Dumnezeu era cel cu care lucra El și cu care scoatem dracii afară din oameni, Cristos le-a spus preoților care-l criticau din invidie și care ziceau că el scoate dracii cu ajutorul Satanei următoarele: “Dar dacă eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns până la voi” (Luca 11:20). Da, Împărăția Lui invadează întunericul și astăzi. Degetul lui Dumnezeu a eliberat sub privirile mele mulți oameni chinuiți de el prin depresii, atacuri de panică, frici, gânduri de sinucidere, vicii și altele.

Degetul lui Dumnezeu poate fi și în viața ta dacă-i permiți. El acționează cu mare bucurie în viețile celor care-L iubesc și-L cheamă în ajutor.

Încrede-te în degetul lui Dumnezeu!

Cât vor mai rezista românii

Citind cartea Judecători am observat un lucru, atunci când evreii începeau să se strice moral, să își omoare copiii dându-i jertfă lui Moloh (avortul de azi), să nu respecte familia, ci să aleagă în schimb curvia și preacurvia, când orfanul și văduva erau ignorați, când Dumnezeu era batjocorit și luat peste picior (ca în clipul de campanie în care Hristos e batjocorit), atunci le trimitea asupritori. Zeci de ani erau jefuiți de acești prădători până când ei strigau la Dumnezeu, care le trimitea un izbăvitor.

Românii sunt și ei prădați zilnic chiar de cei care sunt ai lor. Postase cineva ieri că autostrăzile și spitalele noastre sunt în conturile celor care au fugit din România și se ascund prin țări exotice ca să nu fie prinși și judecați.

Românii sunt mințiți prin clipuri dintre cele mai penibile că votul e un fel de mesia – salvatorul națiunii. Dar românii nu au înțeles că nu votul îi salvează, ci doar Dumnezeu dacă vor striga la El. Degeaba votăm dacă în spatele voturilor sau pe buletinele de vot se află același drac de hoție și de corupție, dar cu alt chip și alt nume. De câte ori oare nu am votat și am ajuns mai rău? Oare nu am obosit să tot votăm și să nu se întâmple nimic?

Dragi români, singura noastră soluție este ca fiecare dintre noi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu. Să ne cerem iertare pentru milioanele de avorturi, pentru sutele de mii de copii abandonați in orfelinate, să ne cerem iertare pentru cele 40.000 de videochatiste, pentru prostituatele trimise în Europa și în lumea largă, să ne cerem iertare pentru drogurile vândute în națiunea aceasta chiar și copiilor, să ne cerem iertare pentru cei corupți care închid ochii la nelegiuire și care ei înșiși fură de rup, să ne cerem iertare pentru necinstirea lui Dumenzeu prin viețile noastre pline de beție, tutun, curvii, mânie, răutate, neiertare și atunci Dumnezeu se va îndura de națiunea aceasta.

Adunați-vă în casele voastre și faceți lucrul acesta, căutați-L pe Dumnezeu, mergeți la Biserică și citiți Biblia care vă va descoperi adevărata credință! Atunci veți vedea că veți avea cu cine vota și că țara aceasta se va îndrepta. Puneți-L la încerca pe Dumnezeu, strigați spre El și veți vedea dacă poate auzi sau nu. Dacă vom fi suficient de mulți români care să facem acest lucru (chiar și fiecare separat în dreptul lui), atunci vom cunoaște eliberarea!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Isaia 26:12-13

Cel mai bun parenting îl găsești în Biblie

1. Nu uita că tu ești responsabil pentru punerea principiilor în viețile copiilor tăi. Dumnezeu îl alege pe Avraam pentru că știa că va fi un tată bun, care va pune principiile sfinte în copilul său (Genesa 18:19). De citi: Proverbe 22:6; Psalmul 119:9; Copiii tăi vor semăna cu tine, vor lua obiceiurile si comportamentul tău, nu vor face ce spui, ci ce faci, cum copilul unui fumător nu își ia în serios tatăl care, ținând țigara în mână, îl amenință: “Îți tai degetele dacă te prind că fumezi!” Vorbele acestea sunt o glumă pentru copil.

2. Nu uita să le povestești copiilor de minunile lui Dumnezeu. Paștele a fost instituit de Dumnezeu ca sărbătoare pentru evrei mai întâi, iar apoi Prin Hristos pentru noi toți, tocmai ca să ne facem timp să le povestim copiilor nostri de tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi (Exod12:24-27). Când evreii au ieșit din Iordan, a cărui curs a fost oprit de Dumnezeu, Acesta le-a poruncit să facă o movilă din 12 pietre imense, pentru ca ai lor copii să întrebe ce-i cu ele, iar ei să le povestească de minunea întâmplată (Iosua 4:7).

3. Nu uita să petreci timp de calitate cu copiii tăi. Cartea Proverbe este d fapt sfatul unui părinte preocupat de copilul său. Copiii sunt o sugativă de emoții pozitive sau negative. Ei se hrăbesc cu ele. Pot fi otrăviți sau binecuvântați de tine. Exemplul lui Jonathan Edwards este de urmat, acesta petrecea cel puțin o oră cu cei 11 copii ai săi în fiecare seară, iar apoi în binecuvânta pe toți. Toți 11 au fost oameni de succes, iar generațiile care au venit din ei au dat Americii oameni de cea mai bună calitate, doctori, bancheri, afaceriști, politicieni, decani, etc…

4. Nu încuraja fratii să se urască prin favoritismele făcute de tine doar unora – Iacov a arătat fățiș că are o simpatie pentru Iosif și i-a dat o haină deosebită (de firmă am spune azi), iar frații lui de atunci l-au urât și nu au mai putut să-i spună nicio vorbă bună (Genesa 37:3-4). Nu fă greșeala să faci din copiii tăi pe unii preferați, iar pe alții ignorați. Chiar dacă în inima ta vei avea simpatii, nu arăta asta, fii la fel de iubitor cu toți.

5. Nu tolera greșelile fiilor tăi – Eli a mustrat doar verbal faptele de curvie și de furt pe care fiii lui le făceau în Casa Domnului, iar blestemul pus de Dumnezeu peste casa lui a fost ca niciun om născut în această familie să nu moară de bătrânețe (1 Samuel 2:22-25;29;30). David a fost un rege excelent, însă un tată prea tolerant. A eșuat în cel puțin trei cazuri. Pe Amnon nu l-a pedepsit pentru violarea sorei vitrege, pe Absalom nu l-a necăjit prea tare pentru că și-a ucis fratele vitreg, iar apoi i-a permis faptele de rebeliune care au culminat cu o răscoală, iar pe Adonia nu l-a mustrat deloc în viața acestuia, ceea ce a dus la o mândrie grozavă care l-a costat chiar viața (2 Samuel 15:14; 1 Imparati 1:5-6; Proverbe 13:24).

6. Nu uita să-ți binecuvintezi copiii. Binecuvântarea este foarte importantă. Ea valora mai mult decât tot aurul pentru copiii evreilor din Vechiul Testament. Vedem o bătălie acerbă a lui Iacov pentru binecuvantatea tatălui său, iar aceasta chiar a dat rezultate când Iacov a plecat la Laban. După 20 de ani adunase mai multă avere decât socrul său (Genesa 27:28-29; 30:30; 31:29). Primii creștini obișnuiau să sufle peste copiii lor care plecau de acasă și să le zică: “Luați Duh Sfânt!” Acestea au fost primele cuvinte spuse de Domnul Isus ucenicilor după înviere. Iar această binecuvântare dădea o protecție aparte copiilor. Nu uita să pui Numele și Duhul lui Dumnezeu peste copiii tăi și astfel să-i binecuvintezi!

Cu prețuire,

Toni Berbece