Martin Luther, deși suferea deja de oboseală cronică din cauza activității sale de trezire a credincioșilor, s-a îmbolnăvit și de altele destul de grav, însă asta nu l-a făcut să se oprească. În ultimile 6 luni din viață a predicat de 36 de ori pe lună, a scris 15 tractate, a lucrat la traducerea Vechiului Testament și a făcut multe călătorii. A murit consumând ultimul strop de energie din el pentru Dumnezeu.

Jean Calvin s-a consumat și el mult pentru Cer, deși nu mai putea merge nici 200 de metri până la Biserică, a cerut să fie dus pe un scaun ca să poată predica, apoi nu a mai putut ieși din casă și a mutat mare parte din Biserică în sufrageria sa. Când i s-a spus să se oprească din a mai face orice efort a zis: “Ce? Ați vrea ca Domnul să mă găsească lenevind atunci când va veni?”

George Whitefield, primul predicator englez care aduna mase de mii de oameni în campaniile sale din America, la vârsta de 55 de ani, deși suferea de astm agresiv care nu-i permitea să vorbească în aer liber, totuși nu a putut să se oprească și a acceptat un nou turneu în America, unde a ținut ultima sa predică pe un butoi mare pentru a fi văzut de mulțimile adunate. Când doctorii i-au spus să se oprească a zis: “Mai bine mă urez, decât să ruginesc!”

Oamenii aceștia au ars pentru Dumnezeu, au dat fiecare strop de viață din ei pentru a-i trimite și pe alții în Cer. Când descoperi frumusețea lui Dumnezeu nu te mai poți conserva în defavoarea altora, trebuie să le spui tuturor despre El și nu te mai poți opri până când nu consumi ultimul cuvânt tot spre slava Lui.

Vestește și tu frumusețea lui Dumnezeu și viața veșnică pe care El o poate oferi!

O pot iubi doar pe ea pentru că are nevoie de tot ce eu vreau să ofer, are nevoie de protecția mea, pe care abia așteptam să i-o ofer, se bucură nebunește de un trandafir, pe care abia așteptam să am cui să-l ofer, se bucură enorm când o strâng în brațe, de parcă ar lua-o în brațe întreg Universul. Se bucură când o apreciez și când îi spun cât e de frumoasă, de parcă întreaga lume ar aplauda-o.

O pot iubi doar pe ea pentru că fără mine nu poate să adoarmă, fără mine nu-i place să mănânce, nu se poate bucura de nimic dacă mai întâi nu împarte cu mine.

O pot iubi doar pe ea pentru că Dumnezeu a pus în ea comoara bogăției iubirii. În ea a pus Dumnezeu chipul Său pe care-L pot descoperi doar atunci când o învălui în dragoste.

O pot iubi doar pe ea pentru că niciodată nu am simțit că e insuficientă, niciodată nu am simțit că e prea puțin, ci din contră că Dumnezeu mi-a oferit prin ea mai mult decât mi-am imaginat.

Dacă nu-ți ajunge o singură femeie, înseamnă că nu ai știut s-o iubești, înseamnă că nu te-ai dăruit în întregime, ci într-un mod egoist, înseamnă că ai limitat totul la o nevoie carnală, când comoara adevărată e în împletirea armonioasă a sufletului cu trupul.

Iubește-o doar pe ea, e mai mult decât suficient!

Spre noi vine un val demonic, izabelic, un val al dezorientării și al înșelătoriei sufletești. Înșelătorul nu mai are mult și turbează. Am văzut-o cu ochii mei în Viena, de exemplu. Când traversam o trecere îmi apăreau în lumina semaforului doi sau două (la unele semafoare era si o inimioară deasupra lor). Propagandă nerușinată și obraznică chiar la semafor pe unde trece orice om (păcatul se cultivă și atunci crește în societate ca orice altceva care este cultivat).

Am primit un mesaje de la o doamnă tot din Austria care îmi spunea indignată că se face mare publicitate la un nou show tv în care 11 bărbați vor locui împreună cu 4 femei măritate și vor căuta să le ispitească pentru a-și face amanți. Show-ul se va repeta și cu 11 femei care vor ispiti 4 bărbați căsătoriți. Nici România nu-i departe cu show-urile ei TV în care omul e o marfă – ființă redusă la un trup folosit pentru niște plăceri carnale.

Oare nu se apropie zilele lui Noe și zilele Sodomei, acele zile în care curvia și destrăbălarea au ajuns la un nivel încât Cerul s-a scârbit maxim de om? Ar cam trebui să ne pregătim pentru că zilele sunt din ce în ce mai rele, oamenii vor ajunge curând cu păcatul lor până la capătul răbdării divine, curând se va spune: “…a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor [pamantului]. De aceea ne-a trimis Domnul ca să-l nimicim (Genesa 19:13)!”

Ești tu gata de întâlnirea cu Dumnezeu (fie că ne va prinde venirea lui Hristos și sfârșitul lumii, fie că ne ducem noi înainte, prin moartea cu care suntem fiecare datori, tot în fața Lui ajungem)?