Skip to main content

Trei ore…

Trei ore sunt pentru unii chinuitoare când trebuie să le petreci în rugăciune și Scriptură (pe mulți îi îngrozesc serile de rugăciune), dar zboară ca trei minute când scrolezi pe Facebook (o mamă îmi povestea că fetița ei o trăgea dimineața de mână ca să meargă la Biserică, iar când a văzut că nu o poate convinge i-a spus că o va pârî că a dat Biserica pe televizor, atunci parcă s-a trezit dintr-o orbire realizând că-L dă pe Dumnezeu pe nimic).

Trei ore sunt o nimica toată când te uiți la serialul tău preferat, un cuplu povestea că nu a dormit 48 de ore ca să-și bată un record de privit seriale, coborau doar să-și ia Red Bull, Cola și pizza, dar sunt o veșnicie dacă trebuie să vizitezi un bolnav în salonul în care-și petrece zilele.

Trei ore sunt chin pentru unii părinți în a-și asculta copiii, problemele lor, pentru a le citit o poveste, a face o plimbare cu ei, dar zboară când un meci de tenis devine maraton, se bucură de fiecare ceas în plus petrecut în fața plasmei.

Trei ore suplimentare pentru a câștiga un ban în plus sau trei ore la o bere cu băieții zboară, dar să refuzi ore suplimentare sau orice anturaj pentru a te plimba cu iubita ta soție sau pentru a o scoate la un restaurant e chin pentru unii.

Așadar putem observa că timpul e relativ, zboară când îl petrecem pentru poftele noastre, dar adesea când îl dăruim altora e chin. De fapt despre asta este vorba în viață, despre cum știm să ne dăruim. Ar fi lumea întreagă un loc mai bun dacă am ști să dăruim timp de calitate altora.

Dăruiește astăzi cuiva timp de calitate, vei simți că viața are sens când o trăiești și pentru semeneii tăi! Și nu uita că ai ochii deschiși doar trei sferturi din viață, cât timp ai ochii deschiși asigură-te că timpul trece cu folos!

Cum rupi un blestem generațional?

Eram la coada la un restaurant tip “împinge tava” unde două doamne discutau despre cazul unei prietene a cărei soț a murit la 27 de ani fix la aceeași vârstă, în aceeași lună și în aceeași zi ca tatăl său. Erau convinse că e ceva necurat la mijloc. Am intervenit și le-am spus că acolo este un blestem transmis din generație în generație, care trebuie rupt. Întrebarea lor a fost: “Cum?”

Astfel de blesteme sunt rupte doar dacă vii sub autoritatea lui Hristos, care este singurul mai mare și mai puternic decât orice drac și orice blestem aducător de această moarte precoce. Biblia ne spune clar: “Supuneți-vă lui Dumnezeu, împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi (Iacov 4:7)”. Supunerea față de Dumnezeu înseamnă o viață trăită după principiile lui Hristos, înseamnă îndepărtarea oricărui păcat, necurăției, care dă autoritate duhurilor rele asupra vieții tale.

De asemenea ruperea unui blestem presupune și post și rugăciune, pentru că așa cum a spus Mântuitorul Hristos, unii draci ies afară doar cu post și rugăciune. Adică printr-o luptă spirituală. Ai nevoie de oameni ai rugăciunii, un preot\pastor cu autoritate spiritual, un bun cunoscător a acestui tip de luptă spirituală, plin de Duh Sfânt și de curaj (cum spun unii, nu toți “se bagă” în așa ceva).

Poate întrebați: “Dar de unde să stiu dacă și asupra mea este vreun astfel de blestem sau vreo astfel de autoritate demonică care-mi face sau îmi va face rău?” Răspunsul este simplu: ”Vino la Hristos și El va rupe tot ce este rău deasupra ta!”

Așadar iată că lucrurile acestea sunt foarte reale, sunt foarte des întâlnite, iar unii din păcate se lovesc de ele și nu știu cum să reacționeze, motiv pentru care am scris această postare. Lumea spirituală este la fel de reală ca cea materială, însă este mult mai complexă și spre deosebite de lumea materială, entitățile spirituale (Dumnezeu și îngerii; Diavolul și demonii) și sufletele noastre sunt veșnice. Diavolul și demonii mai au puțin timp, puterea lor e limitată, curând vor fi judecați, însă până atunci noi oamenii trebuie să știm cum să luptăm cu ei.

Hristos este soluția!

Dumnezeu este un Dumnezeu al deșteptăciunii

Satana, dumnezeul lumii acesteia, îi vrea pe oameni proști, fără carte, ușor de manipulat, goi la minte, să poată pună în mintea lor orice, iar ei să primească fără discernământ totul. Am rămas șocat să aflu direct de la un nigerian că gruparea teroristă Boko Haran înseamnă “fără carte”, “fără școală”. Această grupare din sudul Nigeriei, unde este și cea mai săracă populație, îi asuprește pe părinții care-și trimit copiii la școală, distrug școli și au propriile lor centre unde copii sunt învățați violența, destrăbălarea și pierderea timpului.

Avem și noi un “Boko Haran” culturalizat, adică printr-o propagandă acerbă servită unor oameni fără discernământ și fără propria capacitate de a gândi, se dorește îndobitocirea, să se schimbe valorile, normele, principiile pe care a funcționat lumea asta, distrugerea bunului simț, a rușinii, a pudorii, a gustului, a frumosului, a tot ce înseamnă grație și înțelepciune. Nu o să vezi niciodată un om deștept umblând jumătate gol pe stradă, nici vorbind în limbaj obscen, nici făcând fapte care duc la distrugerea fizică.

Biblia de mii de ani cheamă generații după generații la știință, la cunoaștere, la dezvoltare personală, la înțelepciune. Biblia descurajează lenea în a cunoaște, lenea în a studia. De altfel, prostia este incompatibiliă cu creștinismul. Un alt nume a lui Hristos este Înțelepciunea, deci cine Îl are pe Hristos nu are cum să nu fie înțelept.

De unde este îndepărtat adevăratul creștinism automat se instalează prostia, de aceea mă doare când aud oameni care asociază creștinismul cu lipsa gândirii. Știu personal doi oameni care până la 40 de ani nu știau să scrie și să citească, dar după ce L-au cunoscut pe Hristos au luat lecții de la copiii lor, iar azi citesc și scriu. Și mai știu personal mii de oameni care trăiau mizerabil, dar după ce L-au cunoscut pe Hristos acum trăiesc frumos și cu sens.

Așadar, Dumnezeu ne vrea deștepți, ne vrea fruntași în societate în toate ramurile și în toate domeniile de știință și de dezvoltare. De la profesori, la consilieri politici ca Daniel, de la muncitori calificați la meșteri în toate meșteșugurile ca Bețaleel.

Fii deștept, fii ca Hristos!

Text: Proverbe 8:11-14