Văd în lumea întreagă cum se cere toleranță față de ceva ce nu aduce niciun bine, ci din contră doar neonorocire. Doar boală mintală și fizică, sminteala copiilor, care sunt intoxicați cu ideologii de gen și educație sexuală menită să-i deposedeze de puritate, manuale schimbate și, cum am văzut în occident, propagandă chiar pentru pedofilie, cu unchiul John căruia îi place să se joace cu părțile intime ale copiilor, dar e “normal”, că e secretul vostru (așa îi îndemna o cărticică pe copii).

Apoi, când un creștin se ridică împotriva spurcăciunii sar demonii ori cu jigniri de genul: “Homofobule, încuiatule, omul peșterii, fii mai deschis la minte, ce ai tu cu noi că și noi suntem oameni și avem drepturi!”; ori sar cu chemare la blândețe: “Dragule, fii mai blând, nu le mai spune chiar așa direct, tu nu ești bun ca Isus!”

Așa reacționau față de Hristos și la fel reacționează și față de ucenicii Săi. Erau demoni care, când Îl vedeau pe Hristos că se apropie, cereau milă prin gurile celor chinuiți, atenție demonii aceia care aruncau copii pe care-i posedau când în foc când în apă, demoni care distrugeau fără nicio milă oamenii. Sau o altă strategie era aceea de-L denigra pe Hristos, că de fapt El ar fi demonizat și că ar face lucrarea aceasta cu puterea dracilor, că nu ar avea duhul acela blând al lui Dumnezeu, că “răutatea” cu care el se raporta la forțele astea demonice nu era semn de curăție.

Am văzut atitudinea asta și azi, chiar printre “credincioși”, cei care se ridică împotriva răului sunt demonizați, iar cei ce tac și sunt toleranți, lăsându-l pe Satana să le distrugă casele și societatea, sunt de fapt oameni ai “iubirii”.

Unii au fost așa de “miloși” la Referendum dar vă spun, ei nu vor avea milă de noi și de copiii noștri, ne-am complicat lupta pentru că am fost miloși cu forțele întunericului, care domnesc peste acest veac mai spurcat ca altele.

Dragilor, nicio milă față de demonii care ne spurcă societatea. Vă readucă aminte ce ne-a spus Apostolul Pavel, că noi nu luptăm cu oamenii, ci cu duhurile răutății de peste cei ce se înfrățesc cu ei pentru promovarea spurcăciunilor (Efeseni 6:12). Afară cu ei din oamenii chinuiți, legați-i cu autoritatea lui Hristos prin rugăciune, până va veni El ca să facă curat definitiv vom mai vedea mulți și multe bătălii vom duce.

Curaj!

În timpul marii crize economice din anul 1930, în America o firmă care comercializa făină și alte alimente în saci mari de 30-40 de kg a observat că femeilor nu le mai rămâneau bani și de haine pentru copilași așa că le făceau haine din pânza de sac rămasă.

Toți copiii arătau cam la fel. Atunci acea companie a decis să pună fâina în saci din material mai fin și frumos colorat pentru ca micuții să nu mai fie îmbrăcați în materialul acela rugos și lipsit de culoare. Un gest de bunătate la îndemâna lor, dar pe care unii l-ar fi trecut cu vederea.

Să fii bun este foarte ieftin, să vrei e scump. Te costă confortul tău și te mai costă modelarea gândirii spre a fi mereu pe fază. Pe fază la ce? Sunt in jurul tău sute de momente oferite pe tavă spre a fi bun. De exemplu să plătește unui pensionar măruntele cumpărături când îl prinzi la casă, multe nu te costă pentru că oricum ei cumpără ce-i mai ieftin și în cantitățile cele mai mici.

Așadar nu e greu să faci bine, ci să-ți setezi mintea să născocească la orice pas tot felul de metode de a face binele. Cum bine reiese din cuvintele lui Hristos, ochiul rău e o boală iar inima rea te desparte de oameni și de Cer, dar inima plină de bunătate e unită cu singurul care este bun, cu Dumnezeu!

Doamne ajută!

Ne plângem că nu avem spitale și medicamente, dar nu ne plângem că în spitalele din România sunt avortați aproximativ 250 de copii zilnic, cărora li se ia dreptul la viață fără o lacrimă măcar din partea celor care o fac. Plângem că nu sunt spitale, dar facem stadioane de 500 de milioane de euro, pentru distracție avem, pentru suferința altora nu.

Ne plângem că în țara noastră nu sunt bani ca în altele, dar în timp ce un copil are alocația 84 de lei, mii de bătrâni au pensii cu care-și pot lua doar medicamente, orfanii și văduvele nu au niciun sprijin, în țara asta din bugetul de stat se fură și se risipesc miliarde.

Ne plângem că nu avem autostrăzi, dar uităm că drumurile noastre nu duc spre casa săracului, spre casa văduvei și spre orfelinatele unde plâng zi de zi suflete nevinovate, ci duc tot mai mult spre Mall-uri și locuri de distracții egoiste.

Ne plângem că nu avem educație bună în școli, dar milioane de case în care cresc milioane de copiii sunt pline de bătăi, înjurături, vicii, părinți despărțiți, copii abandonați la televizoare și pe internet, uitând astfel că nu școala ne educă copiii, ci noi părinții.

Ne plângem că ne împuținăm ca popor, că am fost 24 de milioane și mai suntem 19, iar de la an la an scădem tot mai mult, însă uităm că tinerii nu mai întemeiază familii pentru că azi e mai la modă să numeri partenerii de sex pe care i-ai avut decât să numeri anii petrecuți cu persoana căreia ar trebui să-i fii credincioasă.

Haideți să ne plângem de ce ar trebui să ne plângem cu adevărat, să plângem păcatele acestui popor, ale noastre ale tuturor și atunci se va schimba ceva în bine.

Doamne ajută!

*Text: Plângerile lui Ieremia 3:39-41