Prima fereastră este fereastra lui Mical – fereastra disprețului. David și tot poporul erau în stradă, duceau chivotul de la casa lui Obed Edom la Ierusalim în cortul pregătit cu dedicare. Se estimează că David ar fi cheltuit peste 3 milioane de euro doar pentru masa pe care o dăduse în cinstea Domnului poporului Său.

Dar soția lui stătea la răcoare în palat. De acolo e ușor să judeci orice. De la geam e ușor să judeci unul care s-a trezit să facă treabă pe când tu încă sforăiai. E ușor să judeci unul care a dat 3 milioane de euro când tu nu ai dat 3 euro. E ca și cum ai critica un fotbalist că nu s-a întins încă doi metri să prindă o minge când tu ai nevoie de ajutor ca să te ridici de pe canapea.

Mical l-a judecat pe David pentru felul în care se închina, deși ea nu avea nici cum să se compare cu el. Disprețul a făcut-o pe Mical să fie condamnată la nerodire. David nu i-a făcut copii, pentru că disprețul din noi trebuie să rămână sterp. Batjocura nu trebuie perpetuată.

A doua fereastră este fereastra Izabelei – fereastra imoralității. Izabela a readus în Israel casele de prostituție, curvia ca închinare și practică zilnică. Ea era un fel de politician care legalizează videochatul și prostituția (plus toate celelalte deviații sexuale), în vremea ei Israelul ajunsese o țară de desfrânați. Divorțul crescuse, “avorturile” crescuse, violurile erau peste tot. Nedreptatea înflorea zilnic. De la fereastra ei Izabela a fost trântită la pământ din toată gloria pe care o adunase și a fost mâncată de câini. Oricâtă plăcere ți-ar aduce păcatul nu uita că la capăt te așteaptă “un câine” nemilos care se va hrăni din trupul tău, din durerea ta.

A treia fereastră este fereastra lui Eutih – fereastra plictiselii față de Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt unii care s-au plictisit de creștinism, de Biblie, de Biserică, de predici, de cântările acelea despre iubire, sacrificiu, iertare și alte lucruri bune și vor altceva. Vor libertate să privească în afara Bisericii. Problema este că atunci când cad și-și rup gâtul, tot de Biserică au nevoie. Tot frații sunt cei care leagă rănile și le poartă povara în rugăciune. Tot la frați trimit mesaj: “Rugați-vă!” Atunci de ce nu apelează la cei de dincolo de fereastra Bisericii? De ce nu îi ajută ispititorul care i-a chemat afară? Pentru că nu vrea și nu poate, a vrut doar să se bucure de distrugerea lor.

Nu sta la ferestrele acestea. Ferește-te de astfel de lucruri și vei avea pace!

Ura ne face să ne simțim înghesuiți, cum bine spunea creștinul și deținutul sârb al invaziei nemțești, Spas Spasovici (nume care înseamnă Isus, al lui Isus): “Deși pe pământ erau doar doi oameni, Cain s-a simțit înghesuit și l-a omorât pe fratele său. Pentru a se elibera de societate, pentru ca doar personalitatea lui să aibă loc pe pământ”

Ura îi face pe doi soți să se simtă înghesuiți în același pat de aceea nu se mută doar în paturi diferite, ci în camere diferite, apoi în case diferite, cu oameni diferiți. E un sacrilegiu să dormi separat de soț/soție. Dacă există un moment al ruperii căsniciei acel moment este când începi să dormi separat de partener.

Ura îi face pe părinți să se simtă înghesuiți doar gândindu-se că le poate intra un copilaș în familie. De aceea am “inventat” avortul, pentru că nu mai e loc de comoditatea și egoismul nostru care ne ies prin piele. Ne irită gândul de a împărți banii, casa, zilele până și cu proprii copii.

Ura ne face să ne simțim înghesuiți, puși la colț de cei ce au nevoie să se descarce la noi, să comunice privindu-ne în ochi, de aceea ne refugiem în niște cutiuțe numite “telefoane” (nu mai sunt de mult doar telefoane – sunt izolarea speciei umane de alți semeni de care suntem responsabili). Acolo în cutiuțele noastre ne simțim în largul nostru, avem timp doar pentru noi.

Ura ne face să ne simțim înghesuiți, dar dragostea ne face să ne simțim în largul nostru printre semenii noștri, când ne cer favoruri, când ne vorbesc, când ne cheamă aproape de ei – acestea sunt bucuriile dragostei care se dăruiește și caută “înghesuiala”.

Doamne ajută!

Christian Bale, actorul care a jucat și rolul lui Batman, după ce a câștigat un premiu actoricesc, a ținut să-i mulțumească modelului său Satan pentru inspirație. Știți care e durerea? Că acest om poartă numele lui Cristos. Iar asta e cea mai mare plăcere a lui Satan, să pângărească tot ce e frumos, curat și în care Dumnezeu își găsește plăcerea. Chiar și un nume drag Lui, cel rău vrea să-l dezonoreze.

Îmi aduc aminte din perioada adolescenței că ai mei colegi de liceu se uitau la o serie de filme spurcate care purtau numele Emanuela ( varianta la feminin a numelui care înseamnă “Dumnezeu este cu noi”). De ce ar fi ales acest nume regizorii acelor filme spurcate? Pentru că sunt conduși de Satana care-i inspiră să-și bată joc de Dumnezeu.

O companie de jocuri de noroc care distruge mii de oameni și de familii, care lasă copilași fără hrană și casă se numește Paradis. Un club care este în top la dezmăț se numește Silver Churche (Biserica Argintie). Alții care duc lumea în rătăcire împotriva voii lui Dumnezeu au ca drapel curcubeul – simbol Biblic al păcii. Prin asta ei spun: “Faceți toate nelegiuirile lumii că Dumnezeu vă va lăsa în pace!” Nimic mai fals!

Știți care era seminția de căpătâi a lui Israel? Iuda era. Era seminția care începea toate războaiele lui Israel, când evreii întrebau cine să plece primii la război, Dumnezeu spunea: “Iuda!” Acest nume înseamnă “Lăudat fie Domnul!” Iar Satana a făcut tot posibilul să murdărească pentru tot restul istoriei acest nume, cel la care s-a dus să-i insufle gândul de a-L vinde pe Hristos se numea Iuda. Cine își mai numește azi copilul astfel? Nimeni aproape, deși e un nume superb cu o însemnătate fantastică, totuși Satana l-a pângărit.

Acum înțeleg mai clar ca niciodată că lumea poate fi condusă ori de Dumnezeu ori de Satana. Copilul meu de 6 ani a văzut mai bine ca mulți acest lucru. I-am spus că pe 25 decembrie se serbează ziua de nașterere a lui Hristos pe pământ, iar el a întrebat: “Dar a lui Satan când e serbată?” M-a uimit întrebarea lui, dar am realizat că unii o serbează zilnic prin faptele lor. Nu e cale de mijloc. Cum bine spune Apostolul Ioan, “cine păcătuiește este de la Diavolul pentru că el a păcătuit întâi”!

Doamne, ajută-ne să te onorăm!