Am citit comentariile lăsate la articolele despre misionarul american care s-a dus la un trib la care îți este interzis să mergi până și de poliția statului care deține acea insulă.

Unii l-au făcut nebun, alții fanatic, alții iresponsabil, neînțelept și tot așa. Mulți au râs și l-au catalogat drept un om fără rațiune care nu știa ce face.

Unii au zis: Uite că săracul s-a și rugat “Doamne nu vreau să mor!”, deci voia să trăiască, Dumnezeu nu l-a ascultat, deși el avea planuri de viitor.

Nu, el de fapt nu voia să moară ratând misiunea de a-i încreștina pe acei sălbatici. El voia să fie cel care-i conducea pe toți la Hristos, însă nu el va fi acela. Întrebarea mea este: Mai e vreun nebun din acesta pe planeta Pământ?

Pentru că niște “nebuni” de genul au făcut să ajungă Evanghelia și la noi. De exemplului la Catedrala Mântuirii Neamului s-a adus mâna Sfântului Andrei, acel fanatic care a venit și la străbunii noștri. Îi plimbă unii mâna, dar nu-i poartă în piept aceeași pasiune de a-L vesti pe Hristos, Unica salvare, Unicul vindecător, Unicul mijlocitor.

Din cei doisprezece ucenici, unsprezece au murit martirizați, din perspectiva unor “creștini” de azi, aceștia au fost la fel de iresponsabili și fanatici. Aș vrea să vă spun cum au murit: Iacov a fost ucis cu sabia la ordinul lui Irod, Andrei a fost biciuit și apoi crucificat de greci, el a continuat să le predice călăilor timp de 2 zile cât a stat atârnat pe cruce până a murit. Iacov, fratele lui Isus a fost aruncat de la 35 de metri de pe aripa de S-E a Templului.

Matei a fost și el ucis cu sabia în Etiopia, Bartolomeu a fost misionar în Turcia de azi și a fost biciuit până la moarte, Toma a fost ucis cu sulița ca misionarul american undeva în India, Matias (cel ales în locul lui Iuda) a fost bătut cu pietre și apoi decapitat, Petru a fost răstignit cu capul în jos. Iar Pavel, Apostolul Neamurilor, a fost torturat și decapitat de crudul Nero.

Cine sunt nebunii până la urmă? Ei au fost 120 de ucenici maxim și au cucerit lumea, noi suntem sute de milioane, miliarde chiar, și uneori avem impresia că o pierdem în negură.

Mai ridică Doamne oameni nebuni după Tine!

Avraam dintr-o situație de criză s-a îmbogățit. Foametea l-a împins spre Egipt de unde s-a întors îmbogățit de Faraon. Foametea de multe ori aduce bogăția. Ne împinge spre a face lucruri pe care nu le-am fi făcut în comoditate. Cei mai bogați oameni de azi, miliardarii lumii, au fost împinși de foame și sărăcie spre ceea ce sunt acum.

Iacov, dintr-o situație de criză, a plecat spre Laban de unde s-a întors cu turme de animale fără număr plus o familie cât un trib. Ambiția de a reuși a fost dată de inferioritatea lui pe un pământ strâin, însă Dumnezeu a fost secretul succesului său.

Iosif, dintr-o situație de criză, a ajuns în Egipt unde, după o zdrobire în închisoare, a ajuns ministrul economiei, salvatorul lumii și al familiei sale.

David, după o situație de criză, a ajuns îndrumar pentru toți cei care cad în păcate grele, azi toți cei ce se pierd au ca model acest fiu risipitor al Vechiului Testament despre care în final Dumnezeu zice: “David, om după inima mea!”

Iov, după o situație de criză, a ajuns mult mai bogat, cu o experiență fantastică cu Dumnezeu și un model peste milenii. Un model al faptului că există sens chiar și atunci când nu înțelegi “de ce”.

Petru, după o situație de criză, ajunge să-i întărească pe frații din timpul persecuției evreiești și romane. Mulți au dezertat, dar mulți au fost readuși de cel care a gustat amărăciunea trădării lui Hristos și întoarcerea la Cel care știe să ierte și să reabiliteze.

Toată lumea se sperie de cuvântul “criză”. Dar fără situație de criză nu am fi cine suntem, nu am avea eroi ai Scripturii, nu am avea modele și nu am fi la rândul nostru un exemplu. Folosește situațiile de criză din viața ta pentru a fi un model la rândul tău!

Text: 2 Corinteni 4:17

Se spune ca dacă se dădeau banii aceia la stat, se făceau autostrăzi și spitale. Minciuni. Din acestă Catedrală s-ar fi făcute câteva mii de palate mai mici prin Teleorman și în cam toate județele țării pentru “boieri”. În plus mai apăreau niște domnișoare cu Porsche și cu genți Hermes.

Se spune că această Catedrală reprezintă mântuirea neamului românesc. Dacă așa arată mântuirea înseamnă că suntem pierduți cu toții. Nu, această clădire nu e despre mântuire, ci cred că este un ultim strigăt al unei organizații omenești care dă să piară și care mai are în mare parte doar bani. Îmi spunea fratele unui preot că acum zece ani deschideau aproape toți oamenii ușa preotului, azi mai deschid 25%, iar peste câțiva ani preotul va veni la cerere. Nu vă speriați, nu piere credința în Dumnezeu, ci doar un sistem care în foarte mare parte Îl dezonorează.

Ieri s-a sfințit Catedrala, însă în Biblie, când s-a sfințit Templul, oamenii au ieșit afară, așa de tare s-a simțit prezența lui Dumnezeu, aici Duhul Sfânt nu s-a sinchisit să șteargă chipul Preafericitului de pe clopot așa că nu s-a prezentat. Dumnezeu nu suportă vanitatea. Să nu-ți faci chip cioplit sau să-ți pui poza prin Biserici, ca să fie cinstită fața ta de oameni, rămâne valabil.

Au fost vreo 2000 de invitați speciali, unii cu grave probleme de morală și de corupție, însă mă întreb, au auzit ei o chemare la pocăință, au auzit ei despre o trezire spirituală. S-au luat decizii noi? I-au auzit ei pe preoți invitând poporul la căință sau să o facă ei în numele poporului? Și-au cerut iertare lui Dumnezeu în numele celor peste 40.000 de mii de femei românce care fac videochat pentru toți scârboșii de pe toată planeta, au plâns pentru cei 250 de copii avortați zilnic, au plâns că suntem printre primii la export de prostituate și hoți? Nu, pentru că suntem chemați să nu ne deranjăm poporul, adică “sponsorul”. Dacă vorbeau despre hoție ar fi rămas Catedrala doar oamenilor care caută pocăința!

Această Catedrală are și buncăr antiatomic. Poate că de bombe vă puteți ascunde acolo, dar de ochii lui Dumnezeu care vă vede inimile cu care înșelați o națiune cu plimbatul moaștelor și a sfinților nu veți putea. Avem un Hristos viu, iar voi plimbați morții. Voi propovăduiți o Evanghelie a târâitului pe genunchi și nu Vestea Bună că Hristos ne dă neprihănirea Lui, nu prin fapte, ci prin har, ca să nu se laude nimeni (faptele bune vin din Hristos și nu din natura mea).

Nu clădirea mă deranjează, că s-a făcut și un stadion și tot cam atât a costat și nu a mai zis nimeni că se puteau face școli și spitale din banii aceia, ce mă deranjează este ce se va predica și la ce vor fi chemați oamenii din acea clădire. I se va da acestui popor lumânări de ceară pentru a masca întunericul din suflete. Ceea ce e imposibil.

Hristos e lumina noastră, iar tu și cu mine suntem Catedrala Lui, dacă nu-I închin viața mea mai întâi pot să-i dau tot aurul lumii că va fi doar un munte de gunoi pentru El!