Când se înmulțesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpânește cel rău, poporul geme (Prov. 29:2).

Problema zilelor noastre este că adevărații creștini se retrag în carapacea lor și lasă frâiele în mâinile unor oameni nevrednici de ele care fac poporul să geamă. Am citit un studiu conform căruia cei mai puțini înțelepți au mult mai multă îndrăzneală în a face lucruri decât cei înțelepți. Un om slab de minte se bagă mult mai ușor în a face ceva decât unul înțelept, care cântărește toate lucrurile mult prea mult câte odată. Până înțeleptul ia o decizie, prostul a făcut-o deja și postul care ar fi trebuit să fie al celui înțelept este de acum în mâinile unuia care nu are ce căuta acolo.

O altă problemă este că adevărații creștini își lasă conducerea țării lor în mâinile imoralilor. Un exemplu potrivit este cazul lui Ruben care a fost fără frâu și s-a culcat cu una dintre soțiile tatălui său, iar pedeapsa primită a fost aceea că și-a pierdut dreptul de întâi născut, a pierdut conducerea tribului lui Israel. Iacov îi spune: Ruben, tu nu vei mai avea întâietate (Gen. 48:4)! Nu el a fost cel care a rămas la conducerea familiei după ce tatăl său a murit. Din păcate astăzi noi lăsăm conducerea în mâinile tuturor imoralilor și avem încredere în ei ca în sfinți, iar apoi ne mirăm de unde vin legile astea de nici între animale nu le vedem.

O altă problemă este aceea că, nu știu de unde, s-a împământenit zdravăn între creștini ideea că adevărații creștini nu au voie să facă politică. Argumentul adus este acela că politica corupe pe oricine. Vă pun câteva întrebări: De ce Iosif (Ministrul de finanțe al Egipului, al doilea om ca mărime în stat după Faraon) nu a fost corupt? De ce Daniel nu a putut fi corupt la conducerea unui imperiu păgân și a fost prim-ministru pe întinderea a trei domnii? De ce Șadrac, Meșac și Abed-Nego nu au fost corupți și cine le-a dat lor voie să fie consilieri ai împăratului? Oare nu Dumnezeu?

Astăzi unii creștini se cred așa de incapabili și de ușor de corupt încât le este frică să facă ceva spre binele țării lor. Oare puterea lumii e mai mare decât puterea din noi? Nu cred. Richard Wurmbrand spunea că 70% din Biblie este despre politică. Și așa este. În Vechiul Testament găsim zeci de cărți despre lideri naționali, judecători și regi. Dar poate vă întrebați unde în Noul Testament găsim ceva despre politică? Read More

”Nimic întinat nu va intra în ea (în Cetatea Sfântă), nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului” (Apocalipsa 21:27).

Suntem binecuvântați ca națiune, ca țară, să avem parte de o inițiativă civică precum Coalția pentru familie în a cărei acțiunie de strângere de semnături am înțeles că s-au implicat vreo 80 de mii de voluntari, dintre care multe persoane influente ale acestei țări.

Am văzut comentarii și articole care disprețuiesc cele 3 milioane de semnături, însă cunosc oameni care nu au avut șansa să semneze, iar pe unii aproape că-i mustră conștiința că nu au făcut-o pentru că nu și-au făcut timp să se ducă la acele corturi cărora nu s-a grăbit nici o televiziune să le facă un pic de publicitate, si pentru a caror raspandire prin tara nu prea s-au îngrămădit firmele să facă sponsorizări. Televiziunile dacă nu au îndemnat oamenii să semneze era bine măcar să fii bătut un apropo. Dar mass media în general merge cam mână în mână cu răul. Banii vin din altă parte, banii lor vin din cele trei direcții: Sex, Sânge și Scandal și din societatea consumisto – materialistă. Dacă nu au aceste ingrediente nu prea se sinchisesc să facă publicitate lucruruilor bune.

Am încetat să mai mă uit la posturile de televiziune așa zis culturale sau „de viață”, cândva preferate, pentru că este evidentă programa lor, aceea de a-i obișnui și pe români cu aceste cupluri nefirești, nebiblice. Nu realizăm faptul că prin aceste trei milioane de semnături am pus o piatră în fața unei viituri, am pus un podeț peste prăpastia în care se aruncă zeci de țări. Eu zic să punem și altele, piatră cu piatră, sac după sac, în fața unei „viituri” care ne va lua pe sus casele și școlile acelea cu toalete unisex cum se propune prin afară, dacă nu-i om sta împotrivă. Read More

Cuvântul caracter vine de la grecescul charakter, care însemna în greacă impresia pe care o făcea un sigiliu în ceara sau metalul pe care era aplicat¹. De exemplu marca unui împărat sau general roman era foarte importantă și crea o impresie puternică, charakter-ul ei era unul care insufla teamă și respect. Nimeni nu se atingea de sigiliul care purta charakter-ul mărcii împărătești.

De exemplu materialul folosit pentru sigilare căpăta valoarea mărcii care îi era aplicată. Sigiliul unui om simplu, unui comerciant obișnuit, dădea o anumită impresie, un anumit charakter, iar sigiliul unui om varolos dădea un alt charakter. Charakter-ul era impresia pe care o lăsa și un om puternic financiar și politic cât și un om modest prin sigiliul său. Read More