Nimeni nu vorbește despre un fenomen care prinde amploare în București. Problema sinuciderilor la metrou ar putea fi rezolvată cu niște panouri cu uși care să se deschidă doar când ajunge metroul în stație (ca în țările civilizate). Însă mințile, inimile și sufletele acestor tineri care sar în fața metroului cine le rezolvă? Este efectiv al 3-le-a caz de sinucidere despre care aud eu de la începutul anului.

Am vorbit personal cu mama unui tânăr care s-a aruncat în fața metroului, când am vorbit cu ea încă avea lacrimi în ochi, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, deși trecuse ani. Durerea lăsată, semnele de întrebare, sunt mari și multe. Cum rezolvăm această “epidemie”?

Eu am descoperit forța care te scoate din gândurile morții, am descoperit forța care te smulge din orice depresie, din gândurile negre chinuitoare de care efectiv simți că nu poți scăpa. De vocea aceea care devine tot mai clară, vocea care te obsedează cu ideea că doar omorârea proprie este soluția. Cum scapi de vocea aceasta demonică?

Credința în Hristos este soluția. Nu pot să uit când la 12 noaptea am fost chemat să mă rog pentru o tânără care voia să-și taie venele. A fost o luptă susținută, multă rugăciune, mută consiliere, multă dragoste arătată de prieteni acelei persoane, iar în cele din urmă a învins definitiv (azi se face planuri de nuntă). Se poate scăpa de gândurile de moarte, se poate alunga vocea care te îndeamnă spre cea mai proastă decizie a vieții tale.

Roagă-te, mustră gândurile negre, citește Scriptura, caută oameni optimiști și sinceri, nu te izola, nu lupta singur, implica rudele, prietenii, preotul/pastorul, nu rămâne singur cu vocile acelea, e nevoie și de alții. Fă cât de multă mișcare, ieși din zona care-ți aduce stres. Nu lăsa mintea să meargă atât de departe încât să aleagă variante de autodistrugere. Cât timp ai suflare ești încă stăpân pe situație.

Cu Hristos vei reuși!

Lumea întreagă a fost șocată de “șceneta stradală” în care “Fecioara Maria” îl avorta pe “pruncul Hristos”. Așa ceva e din cale afară de grotesc și este cea mai limpede dovadă că oamenii aceștia sunt conduși de demoni, care iau în batjocură absolut totul, chiar viața în sine. Voi ați face o scenetă în care să ilustrați un avort, iar acesta să fie motiv de celebrare? Dacă acel copil e sub câțiva centimetri de carne și în lichidul amniotic, din care nu poate urla de durere, asta nu înseamnă că al lui glas nu e auzit de Dumnezeu.

Hristos ne spune că o Împărăție care se întoarce împotriva ei însăși nu va dăinui. Azi vedem o mulțime de oameni care s-au întors împotriva naturii, împotriva firii, împotriva normalului, împotriva decenței, împotriva vieții, a nașterii de prunci, a familiei, a iubirii de semeni. În ritmul acesta omenirea nu poate dăinui, se duce spre autodistrugere morală și fizică.

Cineva spunea că astăzi Satana nu se mai ascunde și din păcate sunt destui care tot nu-l văd. Oare nu-l vedem în faptele acestor oameni? Oare nu-l vedem în dispretul lor față de propria viață? Dar am fost avetizați tot de Biblie prin Apostolul Pavel, care ne spune clar că în vremurile din urmă vor veni niște batjociritori care vor trăi în poftele lor destrăbălate. Iată-i pe străzi, iată-i mărșăluind pentru uciderea de copii, iată-i mărșăluind sub steaguri colorate cerând desființarea normalității.

Fiți vigilenți pentru că lumea se împarte în două, nu există neutri. Tu în care tabără ești?

Când familia lui Toma din Aquino a aflat că acesta dorește să depună jurământul călugărilor cerșetori, l-au sechestrat într-un loc ascuns timp de 15 luni, unde l-au ispitit cu prostituate (ca să guste plăcerile lumii și să-i iasă din minte pocăința) și i-au promis că-i vor cumpăra un post de arhiepiscop de Neapole, dacă tot vrea să urmeze calea credinței (să aibă faimă și bani în sânul unei Biserici moarte care vindea posturi pe bani grei familiilor bogate).

Și astăzi sunt oameni religioși care când aud că un prieten sau o rudă vrea să aleagă calea credinței și să o trateze serios, că vrea să-L urmeze pe Hristos, reacționează din cale afară de drăcesc. Am aflat de mai mulți tineri care mergeau în cluburi, trăiau în curvii, consumau alcool și droguri, dar când s-au lăsat de toate acestea și au zis că Îl vor urma pe Hristos în sânul unei Biserici cu oameni neprihăniți, părinții au luat acești tineri și i-au dus cu forța și cu tot felul de amenințări la multe mănăstiri pentru a se ruga preoții pentru ei că “au înnebunit”. Erau buni așa cum erau, acum s-au stricat că sunt creștini autentici.

Unii folosesc și mormântul lui Arsenie Boca ca loc unde cred ei că tinerilor le iese din cap pocăința, așa cred unii părinți religioși. Păi cum să te rogi la Dumnezeu ca al tău copil să nu-L urmeze pe Hristos, ci să se întoarcă la viciile lui pentru a nu fi un ciudat?

Astăzi a te pocăi e nebunie, a trăi moral și curat e ciudat. Azi nebunia pentru lumea aceasta religioasă este să trăiești pentru Hristos și nu să umbli în felul lumii în destrăbălări, dar totusi făcându-ți zilnic un semn al crucii și declarându-te creștin, de parcă semnul crucii făcut mecanic cu dreapta e un Hocus Pocus, care îți restartează viața ca să o iei de la capăt cu toate păcatele!