Capitolul 1 din cartea „Și eu calc pe urmele lui Cristos”
Când Cel ce nu are nici o formă își alege una
„Și Cuvântul S-a făcut trup…” Ioan 1:14

Înainte ca lumea să-L cunoască pe Fiul lui Dumnezeu ca Isus din Nazaret, ca Mesia, ca Emanuel, ca Mielul lui Dumnezeu, ca Leul din Iuda, El a fost (și este) Cuvântul, Logos-ul, prin care orice a luat ființă. Vă imaginați ce înseamnă să rostești un cuvânt oarecare, iar acesta să ia forma lucrului pe care îl reprezintă? Dacă ai avea o astfel de putere ce ai face? Cristos a făcut, printre multe alte lucruri pe care le vom vedea când vom păși dincolo, și lumea noastră, însă nu așa cum o vedem noi astăzi, ci mult mai frumoasă, perfectă și nealterată. A făcut-o având ca materie primă doar cuvântul și multă dragoste.

De ce ar vrea Meșterul lui Dumnezeu, Cel prin care toate lucrurile au luat ființă să devină ceva creat? De ce ar deveni Creatorul ființă creată? De ce și-ar pierde Cuvântul libertatea? De ce ar vrea Dumnezeu să devină vulnerabil, ușor de „plesnit” de răutatea omului, zic acest lucru pentru că oamenii nu l-au scutit nici pe Dumnezeu de acest tratament? Care ar fi interesul și, așa cum întreabă omul, El ce beneficiu ar avea? Cu siguranță I-ar fi fost foarte bine să rămână Cuvântul, Cel ce creează, și nu o ființă limitată, o ființă blocată într-un corp adesea bolnav, adesea năpădit de neajunsuri și oboseală.

Nici nouă nu ne erau corpurile propriile temnițe, însă păcatul asta a făcut. Omul a devenit un întemnițat, dar nu pentru veșnicie, pentru că Dumnezeu l-a împiedicat să mănânce și din pomul vieții veșnice. Normal că Isus Cristos a plâns adesea când a văzut condiția umană precară, pentru că El știa cum l-a modelat pe om și știa slava pe care i-o dăduse. Omul nu mai era de mult ceea ce fusese. Ceva a dispărut din viața lui de a ajuns să-și vadă goliciunea. Omul era de acum cu mult mai tragic decât un păun maiestos căruia îi smulgi toate penele. După ce că e urât nici nu mai poate zbura pentru a se feri de prădători. Așa este omul de când a pierdut slava lui Dumnezeu. Și fără glorie și fără protecție. Însă Cristos a decis să schimbe acest aspect pentru totdeauna. El este soluția. El este slava pe care omul a pierdut-o în grădina Eden și pe care o poate recupera prin El.
Read More

Ardea în inima mea un foc de a face ceva mai mult decât slujbele de Biserică, să ies pe stradă și să le spun oamenilor despre Cristos, dar nu știam cum și de unde să încep. Când am început Biserica Profides am început și un grup de rugăciune cu aproximativ 20 de tineri. Într-o zi le-am spus că nu mai vreau să facem rugăciunea în biroul meu, ci că vreau să ne rugăm pe stradă. Să ne plimbăm prin București și să ne oprim în dreptul oricărei școli, instituții, spital sau clădire de birouri și să ne rugăm pentru oamenii din ele. În prima zi ne-am oprit și la Cotroceni și ne-am rugat pentru Domnul Iohannis și pentru binele țării noastre.

În timp ce mergeam pe stradă mă simțeam neputincios față de toți oamenii, miile, care treceau pe lângă noi. Le-aș fi zis ceva dar nu aveam cum să-i opresc pe toți și să le zic despre Cristos. Atunci mi-a venit ideea de la Duhul Sfânt să tragem la xerox versete, să le decupăm și apoi să le lipim pe cartonașe colorate și să le dăm oamenilor. Toți tinerii ne-am mobilizat și am început să facem sute chiar mii de versete și apoi am început să ieșim cu ele pe stradă și să le dăm tuturor celor care treceau pe lângă noi. Așa a început cea mai frumoasă activitate din viața mea. Pur și simplu simt că fac ceva cu ecou în eternitate pentru mii de suflete. Sentimentul este incredibil de plăcut.

Înainte auzeam tineri în Biserica Profides care îmi spuneau că se simt inutili, că nu fac nimic pentru Cristos și că simt că stau degeaba. Astăzi nu mai pot auzi așa ceva. Cine are îndrăzneala să-mi spună că nu are ce face pentru Domnul îl iau imediat la dat de versete și la vorbit cu oamenii pe stradă despre Cristos și apoi îmi spun că viața lor are sens.

Experiențele pe care le întâlnim sunt minunate. Pe lângă respingeri, dispreț și chiar ura pe care o citim în ochii unora, găsim și oameni foarte deschiși să vorbească cu noi. Ne întrebă ce le dăm și atunci le spunem că aveam o campanie de citire a Bibliei și că-i îndemnăm să citească Biblia pe care ei o au acasă. Majoritatea ne spun că au citit-o deja, iar de aici începem discuțiile cum că Biblia nu este o carte pe care să o citești o dată în viață iar apoi să o lași să se pună praful pe ea. Le explicăm că Scriptura este cartea de căpătâi a creștinilor și că ei trebuie să o citească zilnic pentru că din ea ne vine forța și înțelepciunea, citind-o vom ști să ne rugăm și să avem o relație personală cu Cristos.

Provocările sunt mari, întrebările oamenilor despre Dumnezeu sunt adesea grele dar de fiecare dată Duhul Sfânt a vorbit prin noi și credem că cine a avut inima deschisă a primit un răspuns. Am vorbit cu tot felul de oameni, de la birocrați la oameni simpli, am întâlnit și drogați și prostituate, am întâlnit elevi și liceeni cu care am avut discuții lungi despre Dumnezeu. Am întâlnit și musulmani și evrei cu care am vorbit despre dragostea Lui. Toate discuțiile și experiențele pot fi scrise într-o carte. Dacă ar fi să povestesc totul ar trebui să scriu zeci de articole nu unul.

Am vorbit și cu preoți despre importanța citirii Scripturii și i-am îndemnat să se implice în societate, să iasă din Biserica de piatră și să ”zidească” o Biserică printre oameni și din oameni. Am vorbit cu profesori pe care i-am îndemnat să întoarcă inimile elevilor spre Dumnezeu, am vorbit cu părinți cărora le-am zis să le citească Biblia copiilor lor sau să-i pună pe ei să o citească. Cred că zeci de mii de oameni au fost influențați și îndreptați spre Dumnezeu. Rodul îl vom cunoaște în Cer când mii de oameni, poate chiar zeci de mii vor veni să ne mulțumească în Numele lui Cristos că am ieșit după ei pe stradă.
Cea mai mare bucurie a noastră a fost când am auzit despre zeci de alte orașe care au început această campanie văzând continuitatea și rezultatele pe care noi le avem în București. Am postat câte ceva după fiecare ieșire în oraș iar acest lucru i-a încurajat pe mulți. Un tânăr din Biserica Profides s-a dus în Belgia la muncă și a rămas uimit să vadă că tinerii dintr-o Biserică din Belgia au început și ei această campanie printre belgieni și printre românii plecați acolo la muncă. Iată că nu doar în România s-a aprins un foc al pasiunii pentru cei pierduți ci și peste hotare.

Mă rog ca mii de tineri, zeci de mii, să iasă dintre cei patru pereți confortabili ai Bisericii și să se ducă pe stradă după cei care au nevoie de un verset încurajator. Căutați versete care vorbesc despre dragostea lui Cristos, despre bunătatea lui, despre faptul că el îi caută și-i iubește, de mustrare și de cuvintele grele sunt sătui. Ei au nevoie în primul rând de speranță, că se mai poate și în dreptul lor, iar noi trebuie să le dăm această speranță.

Dacă doriți să faceți și voi această campanie în orașul vostru nu ezitați să-mi scrieți pe Facebook/Tony Berbece sau pe mail (tony_profides@yahoo.com) și vă pot ajuta cu sfaturi și cu lista de versete pe care noi am ales-o pentru această campanie și nu în ultimul rând cu rugăciune.

Cu prețuire,
Toni Berbece