O familie s-a despărțit și așa de mare a fost cearta și ura între ei încât au împărțit absolut totul, nu a lăsat nimeni nimc de la el, au căutat să împartă totul în mod egal, așa că atunci când au ajuns la Biblia primită ca dar de nuntă din partea Bisericii care i-a cununat au rupt-o și pe aceasta în două cu mare furie.

Rămași singuri și căzând fiecare în tristețea singurătății și a eșecului căsnicei lor au început să citească jumătatea aceea de Biblie care le parvenise fiecăruia.

Citind-o au descoperit care e voia lui Dumnezeu și ce părere are Dumnezeu atât despre familie cât și despre despărțirea unei familii. Nu după mult timp, cu mare sfială, el a căutat-o pe ea sub pretextul de a-i cere ca împrumut și cealaltă jumătate de Biblie. Când s-au întâlnit așa de mare a fost bucuria întrevederii încât au rămas nedespărțiți. Concluzia acestei întâmplări este că Biblia va lega întotdeauna o familie, iar iubirea va fi păstrată curată.

Încă de la primele întâlniri cu Gabriela am luat și o Biblie cu mine. Adesea ne opream pe o bancă pentru a citi câteva cuvinte din ea și pentru a poveste împreună pe marginea celor citite. Apoi ne rugam pentru visele și planurile noastre. Dupa 13 ani încă facem lucrul acesta și-l vom face până la capăt. Stăm uneori și câte 2-3 ore seara înainte de culcare pe genunchi la marginea patului pentru a citi, povesti și pentru a ne ruga. Dacă mă întreabă cineva care este secretul unei familii unite și puternice vă spun clar că acesta este.

Biblia și rugăciunea sunt puterea unei familii. Oricât de absurd ar suna pentru unii vreau să vă spun că am probat lucrul acesta, Biblia chiar salvează căsnicia când aceasta se află în cel mai mare impas. Vreau să vă mai spun că de acolo am învățat că eu trebuie să fiu gata să-mi dau viața pentru ea și că ea merită orice sacrificiu!

Cum bine spunea Wurmbrand, familia este singurul lucru cu care trebuie să te prezinți înaintea lui Dumnezeu în acea măreață zi!

Iubiți-vă mult că viața e scurtă, iar tinerețea zboară!

Hristos a încredințat misiunea de răspândire a veștii bune la un grup de doar 120 de persoane, la care, în ziua coborârii Duhul Sfânt, după o predică scurtă s-au adugat încă 3000, numărul lor crescând tot mai mult în fiecare zi.

După doar 3 secole de la învierea lui Hristos, aproape toată lumea aflase despre Hristos, iar ucenicii Lui erau peste tot (asta făra internet, fără tipar și fără trenuri și avioane). De când creștinii se înmulțise în lume, și mai ales în cel mai mare Imperiu, rata uciderilor, abandonul de copii, divorțurile, jocurile sângeroase, închinările la zei care presupuneau orgii, beția, lenea și tot ce-i rău scăzuse drastic. Astfel că Împăratul Roman, Constantin Cel Mare, declară credința creștină ca și credință a Imperiului.

Azi, după ultimul recensământ al tuturor credincioșilor din 2011, sunt undeva peste 2 miliarde și jumătate de credincioși, dar se pare că acest număr imens poate scapă creștinismul printre degete dacă nu se ridică în Numele lui Hristos pentru a reproclama curăția Scripturii ca normă.

Deci 120 au cucerit în 3 secole toată lumea, iar 2,5 miliarde aproape pierd în doar 2 decenii controlul asupra valorilor morale ale lumii. O nouă dez/ordine mondială, care nu are nicio treabă cu valorile creștine și cu valorile umane în general, a prins cel mai bun moment, au în față o Biserică care din câte se vede încă se spală pe ochi după un somn din care a fost tulburată de propagandele unora care se distrează hulind crucea lui Hristos.

Azi, România are nevoie de 7 milioane de oameni să iasă la vot pentru a spune un “Nu” acestei depravări mondiale. Trebuie să iasă doar din București 532,214 de persoane dintre cele cu drept de vot, adică 30%. Dacă unul lipsește acea persoană poate afecta balanța voturilor sau chiar a validității referendumului. Așadar, nu sta inert. Fii ca primii 120 de ucenici, cucerește și nu te lăsa cucerit de întunericul unor minți care vor să ți se spună părintele 1 sau 2, neutru și nu el sau ea.

Dar nu ne vom trezi doar pentru un vot ca să ne culcăm din nou, spitalele ne așteaptă, orfelinatele, școlile și toate instituțiile au nevoie de creștini, străzile au nevoie de vocea noastră. Nu uitați că până nu de mult toate sistemele importante ale unui stat erau în mâna Bisericii. Educația se făcea în Biserici și Mănăstiri, avem astăzi muzica clasică datorită Bisericii care a investit într-un Mozart și într-un Bach. Avem medicină, știință, arte, matematică datorită unor oameni pasionați de Dumnezeu, mulți dintre ei au fost preoți sau eroi ai credinței.

Descoperirile medicale și invențiile benefice societăți erau făcute în mare parte de credincioși autentici conduși de pasiunea de a ajuta oamenii cu sprijinul Bisericii. Azi ce avem? O Biserică care se izolează și care se autosustrage? Sau o Biserica care va câștiga din nou? Și dacă totuși Biserica va trebui să piardă teren pentru că vine Antihristul și lepădarea de credință nu va pierde din lene, ci luptând.

Doamne ajută!

Aud des expresia că toate păcatele sunt egale și că cei care se inflamează așa de tare când aud de pedofilie, incest, curvie, homosexualitate, transgendarism, viol și tot ce înseamnă păcate de natură sexuală ar fi ipocriți pentru că nu se inflamează la fel de tare și când aud de furt, de minciună, de bârfă și de altele. Da, din capul locului toate păcatele de la cel mai mic până la cel mai mare te duc în iad dacă nu te lași de ele și nu ceri iertarea lui Hristos, dar totuși haideți să realizăm ceva.

Sunt anumite păcate care arată starea de degradare morală a unui om. Adică dacă copilul meu mă minte eu mă întristez și îi țin o morală zdravănă explicându-i de ce nu e bine să minți, dar nu mai pot spune că doar m-am supărat pe el când fiind plin de furie i-a scos dinții unui coleg deoarece i-a dat vreo 30 de pumni, dând dovadă de o sălbăticie ieșită din comun. Atunci realizez că al meu copil are o gravă problemă în a se autocontrola. Supărarea se transformă aproape în panică, iar măsurile pe care le iau cu privire la el sunt diferite.

Lipsa de înfrâcare în ceea ce privește minciuna îl poate conduce pe om și spre alte eșecuri morale, omul depășește zilnic praguri de degradare dacă nu veghează. De aceea consider că nu te-ai născut pedofil sau cu orice altă înclinație sexuală nefirească, ci ai ajuns acolo printr-o degradare morală treptată, începută poate chiar din pruncie de aceea ai impresia că te-ai născut așa. Faptul că te duc gândurile și instinctele carnale spre astfel de fapte îmi spune că ai ajuns într-o prăpastie destul de adâncă, dar cu Hristos nu e imposibil de ieșit din ea.

Și societatea judecă diferit păcatele. De exemplu pentru furtul unei găini primești o pedeapsă și pentu un viol altă pedeapsă. Vreți să știți de ce se inflamează așa de tare societatea când e vorba de păcatele sexuale? Pentru că acestea sunt ca un tăvălug, unde vorbești despre unul pot fi și altele. Unde vorbești despre o deviație sexuală, logic că te duce mintea că pot exista și altele acolo.

Biblia ne spune des despre degradarea morală a unora dincolo de care nu a mai existat scăpare, mai ușor poți primi și accepta reabilitarea când ai pofte doar la nivelul minții și alta este când deja te-ai aruncat cu foame cu întreaga ta ființă în păcat. Hristos te poate scoate din orice prăpastie și din orice degradare morală, dar nu te poți baza pe controlul ființei tale scăpate de sub control.

Un alt exemplu care ne dovedește trepte diferite de degradare este urmatorul. Petru s-a lepădat de Hristos dintr-o frică venită pe nepusă masă, iar Iuda s-a lepădat printr-o trădare premeditată și profund perfidă. Petru s-a lepădat subit din slăbiciunea firii, deși ar fi vrut să moară cu Hristos, iar Iuda a premeditat lepădarea pentru o sumă de nimic. Unul s-a pocăit, iar altul și-a pus ștreangul de gât. Înțelegeți diferența? Amândoi ar fi putut să fie reabilitați, dar Iuda și-a scăpat total ființa de sub control deși a fost avertizat chiar de Hristos.

Însuși Mântuitorul vorbește despre grade diferite de degradare punând necredința evreilor deasupra imoralității Sodomei și Gomorei, deoarece evreii au văzut și auzit însăși puterea Fiului lui Dumnezeu și nu s-au pocăit. Consider că păcatul nostru ca popor, dacă nu ne pocăim, va fi de asemenea peste cel al Sodomei și Gomorei, pentru că și noi avem cuvintele și faptele lui Hristos și dovezi ale puterii și exisistenței Lui printre noi cât și dovezi ale judecății Lui chiar pe pământ. Sodoma și Gomora nu aveau alte “Sodome și Gomore”, care să le spună că riscă judecata lui Dumnezeu, dar noi avem.

Așadar, dorința și sfatul meu este de a te feri de orice păcat, fugi de poftele tinereții și nu te baza că undeva te vei putea opri din alergarea ta spre spurcăciuni. Biblia ne cheamă din tinerețe la o viață curată spunându-ne, contrar societății, că la bătrânețe riști să fii prea ursuz și de neînduplecat față de har. Astăzi decide să spui nu oricărui păcat, iar Hristos va ocroti cărările neprihănirii tale. Cred că România va cunoaște o trezire, dar fără regretarea și lepădarea păcatelor nu vom putea pune “vin nou în burdufuri vechi”.

Doamne ajută!