”O, cât de nebuni și necredincioși cu inima sunteți! Atât de mult v-ați cufundat în cele pământești că nu gustați decât ce este țărână! La sfârșit veți cunoaște cu durere ce lucruri josnice și lipsite de valoare ați iubit.”
Thomas A Kempis

Trecând pe lângă o grădină am observat o creangă ruptă, căzută pe jos de ceva vreme, dar care o dată cu aproprierea primăverii a înmugurit. M-am uitat cu atenție la capătul crengii pentru a vedea partea ruptă și era destul de uscată și închisă la culoare semn că era ruptă de mult, dar totuși mai avea destulă sevă pentru a hrăni niște muguri.

M-am gândit la ”tragedia” acestui mugure. Deși era verde și frumos, părea că are un viitor promițător totuși seva urma să se termine curând, creanga urma să se usuce și să fie aruncată pe foc. Cam așa arată viața multor creștini din păcate. Înmuguresc, sunt plini de suc și verzi dar nimeni nu se uită la creanga pe care sunt dacă este încă înfiptă în Cristos sau nu. Nici lor nu le mai pasă dacă mai sunt în Cristos sau nu.

Cine vine la Cristos și apoi pleacă din dragoste de lume și de cele pământești, nu se usucă instantaneu, ci mai merge o vreme ca o mașină scoasă din viteze care merge din inerție încetinind constant. Ca Samson care după ce a tras pe dreapta la o femeie ușoară a urcat porțile cetății cu puterea pe care o mai avea în el de la Dumnezeu. Culmea este că tocmai în această perioadă de rupere față de Cristos oamenii aceștia atrag cel mai mult atenția asupra lor pentru că își pierd scopul de a arăta spre Cristos și arată mereu și mereu spre ei și spre capacitățile lor. Capătă un capital de imagine dar curând vine oprirea. Curând vine uscarea și mai curând vine focul, iar acest final îi șochează pe mulți. Cristos trage acest semnal de alarmă în Ioan 15 chiar înainte ca să plece în mod fizic dintre ucenici. Read More

Eram un adolescent când am hotărât să merg într-o tabără creștină. Acolo erau și mulți tineri și adolescenți americani. Unui prieten din tabără i s-au aprins călcâiele după o americancă și a venit imediat la mine să mă întrebe despre ea. M-a întrebat ce părere am, dacă merită să investească. Eu i-am spus că, sincer, nu merită să înceapă o astfel de relație pentru că acea fată foarte curând va pleca în America și nu va ști când o va revedea. Pe vremea aceea nu erau modalitățile de comunicare ca astăzi.

După ce l-am sfătuit pe acel tânăr să nu se îndrăgostească de o americancă, cine credeți că era îndrăgostit a doua zi de una dintre ele? Eu. A doua seară mi-am luat chitara și m-am dus să cânt singur pe o buturugă pe care obișnuiam să-mi petrec seara. Acolo a venit și o americancă și ușor, ușor am început să mă îndrăgostesc. Deși rațiunea îmi spusese să nu o fac pentru că voi suferi din cauza distanței totuși am făcut-o. Atunci am realizat pentru prima oară că inima învinge de departe rațiunea și că a te îndrăgosti este o forță mai rapidă decât viteza sunetului sau a luminii.

Relația cu fata aceasta într-adevăr nu a ținut pentru că nici nu ne-am cunoscut bine că ne-am și luat la revedere, apoi am încercat să comunic cu ea, dar după ce am cheltuit vreo 20 de dolari pentru nici două ore de vorbit în America, mi-am dat seama că trebuie să-i ceri mamei să vândă casa ca să o pot cunoaște pe cea după care inima o luase din loc. Read More

„Hristos poate să îl mântuiască și îl va mântui pe omul care a fost nesincer, dar El nu îl poate mântui în timp ce este nesincer.”
A.W.Tozer

Cea mai des întâlnită întrebare din ultima vreme este: Cum se face că oameni care cândva au fost o opțiune vizibilă în planul lui Dumnezeu, astăzi sunt niște oameni munciți de tot felul de patimi, dar care continuă să rămână în Biserică și să se pretindă creștini, chiar dintre cei fruntași?

Cu frecvența cu care oamenii se îmbolnăvesc trupește se îmbolnăvesc și sufletește. De exemplu sindromul acesta numit de mine Saul este un sindrom al golirii de Dumnezeu. Biblia ne spune că Duhul lui Dumnezeu a plecat de la Saul pentru că acesta nu mai asculta de El, iar în locul Duhului nu a rămas un gol, ci a venit un duh rău, dar nu în vacanță, ci ca să-l chinuie (1 Samuel 16:14-15). Saul avea niște stări groznice de tulburare astfel încât cei de la curtea regală nu știau ce să se mai facă cu el și cum să-l liniștească.

Sunt mulți azi care au stări din acestea ca și Saul, asta pentru că s-au depărtat de Dumnezeu, au nesocotit Cuvântul Lui și au făcut totul de capul lor. Dar tot în prezența lui Dumnezeu se liniștesc. Intensitatea cu care aceste duhuri rele îi chinuie scade atunci când acești oameni se apropie de cei plini de Dumnezeu, de locurile în care se adună creștinii. De aceea la adunările creștinilor vor fi mereu și oameni chinuiți care caută refugiu, însă care nu caută să se schimbe, ci doar să se mai potolească puțin pentru a o lua de la capăt în nelegiuire. Read More