Există o vorbă înțeleaptă care spune să nu distrugem toate statuile pentru că cei care vin după noi vor rămâne doar cu soclurile și nu vor avea ce să mai admire. Așa este. Nu trebuie să dăm cu parul în tot ce ne înconjoară și să distrugem tot ce merită apreciat, însă chestiunea cu moaștele nu e ceva ce reprezintă creștinismul Biblic. Există din păcate și un creștinism exploatator paralel cu Biblia. Trag nădejde că există încă mulți preoți care-L reprezint pe Cristos și care fac o treabă excepțională, însă trebuie atrasă atenția asupra lucrurilor care nu sunt bune.

Am mai discutat cu cineva despre moaște și îmi spunea că în Biblie există pasajul în care oasele lui Elisei au înviat un mort, care a fost scăpat accidental peste oasele acestuia, însă nu ni se spune apoi că evreii i-au luat oasele lui Elisei și le-au pus în racle frumos decorate și le-au împărțit prin Israel ca să le pupe evreii. Această practică ar fi fost idolatră și cei care ar fi făcut-o ar fi fost chiar vrednici de moarte.

De ce nu este bine să ne închinăm unor trupuri moarte?
1.Biblia nu doar într-un loc ne spune că este păcat să ne închinăm unei făpturi, unei imagini sau unui obiect, ci în foarte multe locuri. Dumnezeu nu vrea să se folosească de lucruri lispite de viață, ci vrea să se folosească de oameni care-L reprezintă pe Cristos și care pun Numele acestuia peste viețile celor care sunt în necazuri, în diferite nevoi. Cristos prin slujitorii Lui poate vindeca și astăzi, iar cel care este vindecat trebuie să știe că Fiul lui Dumnezeu, Cristos, a făcut-o și nu ce a mai rămas din trupului celui care a fost cândva un om.
Read More

O bună perioadă de timp am lucrat în construcții, în domeniul amenajărilor interioare. Într-o zi m-a sunat o bătrânică pentru că voia să-și renoveze bucătăria și baia. Avea nevoie să-i schimb gresia și faianța. A picat bine această lucrare pentru că aveam mare nevoie de bani așa că m-am dus și m-am și apucat de treabă. Bătrânica era foarte sociabilă așa că zilnic îmi ținea de urât discutând diverse. M-a întrebat ce studii am și i-am spus că am terminat Facultatea de Teologie. A fost uimită că un popă, cum mi-a zis ea, pune gresie și faință așa că a început să-și cheme vecinele să mă vadă.

Fiica ei chiar a râs de ea că nu a crezut-o. O fi zis ori că nu a înțeles ea bine ori că mint eu, așa că a venit să mă vadă și să stăm de vorbă. Mă simțeam ca un animăluț dintr-o cușcă a grădinii Zoologice, venea zilnic câte un vecin să mă vadă. Însă cu doamna în vârstă am avut multe de discutat. A început să-mi pună tot felul de întrebări din Biblie și despre credința în Dumnezeu. Îmi pregătea în fiecare zi același prânz: două ouă prăjite, niște salam, un ardei, un castravete, o roșie și o cafea. Timp de două săptămâni am mâncat exact aceeași mâncare, însă aveau parcă de fiecare dată o altă savoare pentru că discuțiile cu această bătrânică flămândă după Dumnezeu îmi umpleau inima, sufletul, chiar și trupul.
Read More

Nu mânca pâinea celui pismaș și nu pofti mâncărurile lui alese (Prov. 23:6)
Marele scriitor Balzac a pus următoarea întrebare: E cu putință unei făpturi în veșnică luptă cu sine însuși sau în vrajbă cu viața să lase pe alții în pace și să nu le pizmuiască fericirea? E. De Marchi ne ajută de asemnenea să înțelegem invidia spunând următoarele: Invidia omenească este astfel alcătuită încât orice laudă adusă altcuiva ni se pare că ne-ar păgubi pe noi.

Chiar dacă invidia este simțită de toți la fel, diferind intensitatea cu care omul s-a lăsat afectat de ea, totuși invidioșii se manifestă diferit. Nu am întâlnit pe nimeni care să vină să-mi spună că-mi face rău pentru că mă invidiază, însă am întâlnit pe mulți care s-au dat drept prieteni dar m-au lovit mult și des din cauza invidiei. Invidia are nevoie de multe costume și de multe măști pentru a se camufla. Iată câteva măști pe care aceasta le poartă:
Read More