Este un scandal uriaș în fotbal, pentru că 17 națiuni (majoritatea europene) au vrut să poarte o banderolă, care promovează ceea ce Biblia numește “păcate scârboase” sau mai grav de atât păcate pe care le fac prin “voia minții lor blestemate.” Așadar, au vrut să afișeze ceea ce creează repulsie si aduce blestem, conform Scripturii. Însă FIFA le-a interzis de teama unor reacții a musulmanilor si le-a amenințat pe cele 17 națiuni că le va exclude de la acest mondial, motiv pentru care acestea au cedat. Însă Germania a vrut să se țină tare si avea intenția de a-si retrage naționala, însă a renunțat si ea.

Ma gândeam cât de puternică este frica de musulmani si de o autoritate omeneasca care poate taxa la capitolul bani si imagine. Dacă o țară creștină ar fi cerut să i se respecte credința, valorile si principiile, cu siguranță că aceste națiuni ar fi călcat în picioare această dorința și ar fi intrat cu mesajele lor stricate și ostentative. Dar iată că musulmanii nu-s de ignorat. Nici nu vreau să mă gândesc ce se putea întâmpla acolo dacă acești jucatori i-ar fi ofensat pe descendenții lui Isaac.

Ma gândeam la decadența morală și la lepădarea Europei de Dumnezeu, lucru care în România as vrea să stea altfel. Mă gândeam cum de am ajuns noi europenii “reprezentații spurcăciunii”? Cum de am ajuns noi să ne “batem” vitejește ca să promovăm ceea ce a atras mânia lui Dumnezeu peste lume mereu? Cum de suntem noi “imaginea stricăciunii” și cum de avem așa de mare râvnă pentru păcat? A fost un cuvânt din partea lui Dumnezeu printr-un profet, cum că dacă Europa nu se va smeri, “sabia războiului” va ajunge până la cele mai “sigure” si îndepărtate colțuri ale ei.

Europa va cădea din gloria ei, ceea ce a si început deja, dacă obrăznicia ei față de Dumnezeu va continua. În timp ce musulmanii si-au adus predicatori pe stadioane ca să-i învețe de-ale islamului, noi aducem pe stadioanele, în grădinițele, școlile si chiar în Bisericile noastre “prostituate” care să ne spurce urechile si privirile cu “predicarea iubirii diavolești”. Vreau ca în România lucrurile să stea altfel, vreau ca România să se ridice și să stea de partea lui Dumnezeu, nu a diavolului si a păcatelor mizerabile. Hai române pe 1 Decembrie în Parcul Izvor de la ora 18:00 să arați că-L iubești pe Dumnezeu!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Eram în tramvaiul 41 si vorbeam la telefon cu fratele meu, care a avut o problemă pentru care m-am rugat toată ziua. Tocmai îmi dăduseră vestea că problema s-a rezolvat, iar eu am dat slava Domnului plin de entuziasm. Cineva m-a auzit vorbind la telefon, iar când am coborât la stația dorită a coborât si el cu mine, s-a apropiat si m-a întrebat: “Nu te supăra, ești crestin?” La care i-am spus că da, apoi a început să-mi povestească despre probleme lui din familie si mi-a spus că este într-o mare depresie din cauza divorțului. Mi-a cerut să-l susțin în rugăciune, iar eu i-am spus că vreau să mă rog pentru el chiar acolo. Așa că am închis ochii, mi-am pus mâna pe umărul lui și m-am rugat cu putere pentru protectia minții sale. Am mai discutat o vreme despre puterea lui Hristos, care vindecă inimile rănite, iar apoi ne-am despărțiți fiecare fiind plin de pace si bucurie.

Atunci am stat si m-am gândit ce minunat ar fi dacă ne-am exprima în fel si chip fiecare dintre noi credința în Dumnezeu. Poate scoțând Biblia pentru a o citi în mijlocul de transport în comun, poate discutand cu cei din jur si binecuvântându-i, poate ajutând pe cineva să își care bagajele si apoi vorbindu-i de bunătatea lui Hristos. Dacă noi ne-am exprima public credința ar fi o lume mai bună, mai veselă, mai plină de pace, mai lipsită de boli si depresii.

Suntem chemați să fim un trup în care să ne ajutăm unii pe alții, iar cea mai mare nevoie nu este de a ne dărui bani sau bunuri unii altora, ci de a ne dărui timp, un umăr pe care cineva să plângă, o ureche care să asculte durerea, o inimă care să simtă cu aproapele, ochi care să privească cu compasiune si chiar cu lacrimi. Acestea sunt lucrurile care vindecă și care lipsesc Trupului lui Hristos. Meditam la faptul că Hristos avut o misiune extrem de scurtă, dar în această misiune a fost atât de devotat si disponibil oamenilor încât ne-a lăsat si nouă acest obicei sfânt. El a avut timp de văduva căreia i-a murit copilul, de orbul care striga după El, de leproșii care-L urmăreau, de prostituata care era condamnată la moarte, de Nicodim care a venit noaptea la El. Așadar, disponibilitatea si dorința de a ajuta ne lipsesc. Vreau sa-ți propui să nu tracă nicio zi până nu ajuți pe cineva cu un sfat, cu o încurajare, cu o rugăciune, cu un gest de dragoste, pentru că așa va cunoaște lumea că suntem ucenicii Lui, dacă vom avea dragoste.

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Astăzi a venit la sfârșitul slujbei un tânăr chinuit de demoni, privirea îi era tulbure si a zis să ne rugam pentru el că are mare nevoie. Când am început sa ne rugăm pentru el trupul a început să i se scuture cu putere, apoi duhul necurat a cerut să nu ne mai rugam ca-l chinuim. Însă am continuat si i-am porunci sa iasă in Numele lui Hristos.

Deodată s-a liniștit si ne-am oprit din rugăciune, însă după câteva vorbe schimbate am zis să mai facem o rugăciune si să-l mai ungem cu untdelemn încă o dată, cum făceau ucenicii lui Hristos in Marcu 6:13, însă chiar când ma pregăteam să desfac sticluța si sa-i fac o ungere, chiar si pe o batista, pe care să o aibă cu el, atunci mi-a dat un brânci cu ambele mâini însă n-a putut să mă clintească din loc si a căzut imediat la picioarele noastre fără vlagă, ghemuit si strigând să nu-i mai facem ungere si să nu ne mai rugam. Apoi duhul cel rău a spus cu o voce diaperată: “Nu mă trimiteti în adânc!” Pentru că noi fix asta făcem prin rugăciune exact cum a făcut si Domnul Hristos cu orice drac obraznic, pe care l-a scos din orice om chinuit de demoni pe care l-a întâlnit.

În cele din urmă acest om si-a recăpătat pacea si a putut pleca acasă liber. I-am cerut să își păstreze vasul curat ca demonii să nu mai aibă niciun acces, ci mereu să se asigure că e plin de Duh Sfânt din Hristos. A promis că ne vom revedea si că va continua procesul de sfințire si de întărire în Hristos. Azi am realizat pentru a nenumărata oară cât de puternic este Hristos si cât de mult se tem demonii de Numele Său minunat. Efectiv am plecat exclamând: “Mare ești Doamne si puternic este Numele Tău!”

“Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” – Marcu 6:12-13

Cu prețuire pentru sfrijit,
Tony Berbece