Din toate părțile aud că în unele țări din Europa Bisericile ori s-au închis de tot ca măsură preventivă anticoronavirus, ori adunările de peste 50 de oameni sunt interzise. Așadar mai rămân deschise Bisericuțele de până în 50 de persoane. Mă gândeam ce ar fi dacă toate Bisericile mai mari ar închide ușile după a 50-a persoană, restul rămânând pe afară? Oare s-ar grăbi lumea să meargă la Biserică sau tot așa cu o oră întârziere cum obișnuiesc unii?
Poate că măsura aceasta i-ar vindeca pe mulți de lenea de a merge la Casa Domnului sau de nepunctualitate. Poate că doamnele ar găsi mai repede cu ce să se îmbrace, poate că domnii ar pune mâna să le ajute pe neveste să-i îmbrace pe copii, poate că s-ar bea mai repede cafeaua pentru a nu se întârzia la slujbă, poate că echipa de închinare ar veni și ea mai repede la slujbă și nu cu 2 minute înainte de începere, gâfâind și cu ochii umflați încă de după somn.
Poate că măsurile acestea ne învață să prețuim cu adevărat ceea ce am avut la dispoziție și nu am folosit la maxim, anume libertatea de a ne închina. Mă rog Domnului ca în România Bisericile mici sau mari să rămână deschise, dar mă rog ca oamenii să fie umpluți cu râvna de a merge și de a se închina. Nu e nevoie să fim umpluți cu Corona ca să căpătăm râvnă și dor de Biserică și de Dumnezeu.
Spun și eu ca Psalmistul: “Căci râvna Casei Tale mă mănâncă… (Psalmul 69:9)”
Mâine dați buzna spre Casa Domnului cât încă mai este harul de a ne aduna!
Cu prețuire,
Toni Berbece