Un om valoarează cât curățenia sau mizeria din jurul lui. Gunoaiele pot fi ale tale chiar dacă nu le-ai făcut tu. Când gunoaiele altora devin peisajul tău de zi cu zi, iar tu ai putea să le aduni pentru a-ți îmbunătăți priveliștea și nu o faci, atunci nu ai dreptul să te vaiți. Riști să devii ca cei care le-au aruncat prin faptul că le “tolerezi”. Maica Tereza a fost un erou care zilnic aduna gunoaiele altora și la propriu și la figurat, ce alții aruncau ca fiind “gunoi”, ea transforma în hrană, obiecte necesare săracilor, iar din oamenii aruncați de societate făcea sfinți.
Un om valorează cât vorbele care se rostesc în preajma lui. Suntem responsabili nu doar de ce rostim cât și de ce-i lăsăm pe alții să rostească în jurul nostru. Pentru că devii și vorbești ce auzi zilnic în mod repetat. Am lucrat în medii diferite, de la șantier până la birou, dar unde am lucrat am cerut un limbaj adecvat. Unde nu s-a putut respecta limbajul ori am plecat eu, ori au plecat ei.
Un om valoarează cât valoarea oamenilor cu care se înconjoară plus cei pe care-i lasă să-i strice atitudinea, gândirea și faptele. Azi anturajul nu e format doar din cei care sunt fizic lângă tine, ci și din cei la care privești printr-un ecran. Unii oameni par singuratici, pentru că nu-i vezi înconjurați de alți oameni, dar sigur se înconjoară cu personaje de film, emisiuni, etc. Aceia sunt anturajul lui care-l influențează de la vorbă până la gesturi.
Un om valorează cât suma lucrurilor pe care le face, le gândește, le privește și în care investește. Nu poți fi ca părintele Papacioc când te comporți ca Celentano. Nu ești ceea ce visezi să fii, ci cel pe care-l ilustreze prin comportamentul tău. Nu ajungi dintr-o dată ca eroul la care visezi, ci prin imitarea zilnică a acestuia, puțin câte puțin, împingând omul banal și făcându-i loc celui excelent.
Doamne ajută!
Toni Berbece