Voi ne acuzați de ură când vă spunem că ce faceți este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, dar voi nu aveți milă când ascundeți bolile pe care pentru plăcerea proprie le transmiteți de la unii la alții, condamnând în definitiv la moarte precoce persoanele despre care ziceți că le iubiți? Așadar, cine iubește cu adevărat, oare cine vă avertizează că vă distrugeți prin păcat sau cine ascunde faptul că are o boală incurabilă si o transmite persoanei pe care o minte că o iubește?
Voi ne acuzați de ură când vă spunem că uciderea de prunci e păcat, când de fapt voi nu aveți pic de milă pentru copiii voștri? Despre voi care ucideți copii a strigat Dumnezeu prin Psalmist următoarele: “Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor. Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și al fiicelor lor, jertfindu‑i idolilor Canaanului, și au spurcat țara din cauza sângelui. S‑au întinat prin faptele lor și s‑au prostituat prin lucrările lor. Atunci s‑a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său (Psalmul 106:37-40). Mânia lui Dumnezeu se aprinde asupra acestei țări din cauza sângelui nevinovat vărsat șiroaie, iar prima cauză care duce la uciderea de copii este că acest popor iubește curvia.
Voi ne acuzați de ură pe noi creștinii când vă spunem să ne lăsați copiii în pace si sa nu-i spurcați cu “ideologii demonice”, care le pervertesc mințile. Tratați copiii ca pe niște viitori “perverși” si ne acuzați de ură când vrem să-i apărăm. Da, urâm din toată inima ceva, anume păcatul și consecințele lui. Chemarea la puritate, chemarea la responsabilitate, chemarea la disciplină, chemarea la respect reciproc, chemarea la păzirea legilor care ne diferențiază de animale nu înseamnă ură, ci înseamnă înțelepciune.
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece